ICCJ. Decizia nr. 1900/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1900/2004
Dosar nr. 1256/2003
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 iulie 1999, cu modificările ulterioare, reclamanta SC L.I.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată pârâta B.R. SA Bucureşti, pentru obligarea la plata 184.561.118 lei, dobânzi la vedere, practicate pe perioada 1 martie 1993-13 noiembrie 2002, asupra debitului de 136.035.602 lei, reţinut nejustificat.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 5846 din 25 noiembrie 1999, a respins cererea, ca nefondată.
Apelul reclamantei, împotriva sentinţei menţionate a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI comercială, prin Decizia nr. 16 A din 26 martie 2003, hotărârea instanţei de fond fiind schimbată în tot, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 184.561.118 lei, despăgubiri, cu 18.455.000 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut ca întemeiate pretenţiile reclamantei, privind daune echivalente cu dobânzile la vedere, aferente depozitului constituit la banca pârâtă şi a cărui restituire a fost refuzată fără temei.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât:
- greşit a fost obligată la plata dobânzilor la vedere, pentru depozitul constituit de reclamantă, întrucât suma depusă constituia aportul asociaţilor la capitalul social, care nu este purtător de dobânzi;
- reclamanta nu a probat că a solicitat transformarea contului de capital social al societăţii, într-un cont operaţional de cont curent;
- acordarea dobânzilor nu a fost motivată, ci s-a făcut referire la Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 63/1997, privind alt dosar de restituire a depozitului.
Recursul este nefondat.
Acţiunea reclamantei priveşte obligarea organului bancar la plata de dobânzi pentru întârzierea restituirii la cerere a sumei de 136.035.602 lei, depusă în depozit, în temeiul contractului de depozit la vedere, constituit în 1992.
Cererea de restituire a depozitului în suma sus arătată a făcut obiectul altei acţiuni, soluţionată irevocabil, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 3342 din 2 decembrie 1999, prin care s-au confirmat hotărârile pronunţate în fond şi apel, de obligare a B.R. SA, pârâtă şi, în acel dosar, de restituire a sumei de 136.035.602 lei. Reclamanta, titulara depozitului, nu a formulat în acel dosar cerere pentru plata de dobânzi, această pretenţie formând obiectul acţiunii de faţă.
Instanţa de apel a reţinut întemeiat cererea reclamantei, privind plata de dobânzi la vedere, pârâta făcându-se culpabilă de întârzierea în onorarea cererii deponentei, pentru restituirea sumei din depozitul bancar la vedere, de 136.035.602 lei.
Susţinerile recurentei, în sensul că depozitul a fost constituit pentru aportul asociaţilor la capitalul social al titularei de cont, şi că acesta nu este purtător de dobânzi, sunt de respins.
Suma constituită în depozit în 1992 a reprezentat, în adevăr, la acea dată, aportul asociaţilor reclamantei la capitalul social dar, odată ce s-a constituit societatea comercială, la 5 octombrie 1992, înmatriculată la registrul comerţului, natura depozitului s-a schimbat pentru titulară, în cont de disponibil depozit bancar, aşa cum se reţine şi prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie sus menţionată, privind acţiunea distinctă de restituire a depozitului.
De altfel, prevederile art. 68 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora aporturile asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi, se aplică în raporturile de asociere, între societatea comercială şi asociaţii acesteia şi, nicidecum, nu priveşte un contract de cont de depozit, încheiat de societatea comercială şi organul bancar, în temeiul căruia sumele aflate în depozit sunt purtătoare de dobânzi, conform art. 19 din Legea nr. 33/1991.
Faţă de cele sus reţinute, sunt fără temei şi celelalte critici ale recurentei, privind nemotivarea acordării dobânzilor şi neprobarea transformării naturii contului, respectiv, într-un cont operaţional de cont curent.
Hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 16 A din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1941/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1895/2004. Comercial → |
|---|
