ICCJ. Decizia nr. 2240/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2240/2004
Dosar nr. 1944/2002
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Arbitrajul de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi, reclamanta SC S.X. SA Galaţi a chemat în judecată pe pârâta SC N.A. SA Iaşi, pentru a fi obligată la plata sumelor de 1.954.598.304 lei, reprezentând contravaloarea unor mărfuri livrate şi neachitate, plus 2.000.427.661 lei, penalităţi de întârziere şi 44.936.681 lei, cheltuieli de judecată.
Prin hotărârea nr. 90 din 17 septembrie 2001, Arbitrajul de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi a admis în parte acţiunea şi, reţinând că s-a achitat contravaloarea mărfurilor, a obligat pârâta SC N.A. SA Iaşi la plata sumei de 2.100.421.725 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere la plată, plus 45.566.514 lei cheltuieli de arbitrare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare pârâta SC N.A. SA Iaşi iar, prin Decizia civilă nr. 158 R din 15 februarie 2002, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare, cu motivarea că nu au fost încălcate dispoziţiile imperative ale legii sub aspectul obligării la penalităţi şi cheltuieli de judecată.
Cu actul înregistrat la 10 iunie 2002, societatea comercială pârâtă a formulat motive de recurs, susţinând, în esenţă, următoarele:
- instanţa de apel a reţinut în mod eronat că pârâta datorează cheltuieli de judecată aferente sumelor solicitate prin acţiune, deoarece în cursul soluţionării litigiului şi-a redus pretenţiile la penalităţi cu suma de 226.842.719 lei;
- curtea de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1144 din C. civ. şi art. 10 lit. a) din contract, în sensul că penalităţile de întârziere au fost calculate până în momentul când creditoarea a acceptat semnarea proceselor verbale de compensare a obligaţiilor reciproce, când, în realitate, trebuiau calculate până când compensarea opera de drept.
- în final a susţinut că, dacă penalităţile s-ar fi calculat în conformitate cu clauzele contractului din anul 2000, acestea erau în sumă de 1.540.383.430 lei.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului, rezultă că instanţa a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni în anulare formulată de societatea pârâtă, în temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Din acest punct de vedere, recurenta a arătat că au fost încălcate prevederile art. 274 C. proc. civ., şi a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată mai mari decât cele plătite de reclamantă la introducerea acţiunii, deoarece SC S.X. SA Galaţi şi-a redus pretenţiile la penalităţi.
În realitate, curtea de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie, reţinând că, prin actul depus la 17 august 2001 şi intitulat „răspuns la întâmpinare", reclamanta a precizat că pentru anii 1998-2000 penalităţile de întârziere însumează 2.100.421.725 lei, solicitând şi cheltuielile de judecată aferente, precum şi cele determinate de plata produselor după sesizarea arbitrajului, respectiv 45.566.514 lei.
În această situaţie, nu s-ar putea reţine susţinerile pârâtei legate de greşită aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., iar primul motiv de recurs va fi respins.
Cea de a doua critică vizează modul în care au fost aplicate dispoziţiile art. 1144 din C. civ., precum şi prevederile contractuale în legătură cu calculul penalităţilor de întârziere la plată, fiind invocată tot nelegalitatea hotărârii în raport de dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta a susţinut că, deşi nu contestă plata cu întârziere a tablei livrate în anul 2000, calculul penalităţilor a fost eronat şi nu a ţinut seama de momentul stingerii datoriilor reciproce ale părţilor.
Nici acest motiv nu poate fi primit, deoarece curtea de apel a dat o corectă interpretare clauzelor contractului nr. 1261/2000, reţinând că, potrivit art. 6 a din cap. VI, plata produselor livrate de furnizor trebuia făcută în avans sau la livrare, fiind exclusă livrarea condiţionată de prestarea unor servicii.
Este adevărat că, la calculul penalităţilor, reclamanta a ţinut seama de compensările intervenite între părţi pentru obligaţii reciproce, dar această împrejurare nu este de natură să schimbe cuantumul penalităţilor calculate, deoarece momentul stingerii obligaţiilor nu poate fi altul decât cel înscris în ordinul de compensare.
Pentru toate aceste considerente, recursul societăţii comerciale pârâtă va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC N.A. SA Iaşi, împotriva deciziei nr. 158/R din 15 februarie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2247/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2238/2004. Comercial → |
|---|
