ICCJ. Decizia nr. 2967/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2967/2004
Dosar nr. 9179/2004
Şedinţa publică din 24 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 21 ianuarie 2004, pe rolul Judecătoriei Carei, B.Z.O. a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu creditoarea A.V.A.S. fostă A.V.A.B.) şi cu debitoarea SC P.A.J. SA, solicitând să se constate că, prin executarea silită, pornită de creditoare, a fost vândută la licitaţie publică o suprafaţă de teren ce nu aparţine debitoarei şi, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea procesului-verbal de licitaţie din 27 martie 2003, întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare executării.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut de către contestator că terenul, în suprafaţă de 0,71 ha, cu construcţiile aferente, înscrise în Cartea Funciară nr. 926 SAUCA, ce a fost vândut, prin licitaţie publică, de creditoare, a fost deţinut anterior de contestator şi rudele sale şi face obiectul unor cereri de restituire, conform dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000. S-a mai susţinut de contestator că, în prezent, exploatează acest teren în regim de arendă, iar prin vânzarea terenului de către creditoare, este adus în situaţia de a nu mai putea dobândi proprietatea asupra lui.
În drept, contestatarul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 399 - 4042 C. proc. civ.
La data de 16 februarie 2004, creditoarea A.V.A.S. a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Carei, excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 46 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001 şi excepţia tardivităţii contestaţiei.
Pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Judecătoria Carei, în raport cu prioritatea impusă de obiectul celor trei excepţii, a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei, iar, prin sentinţa civilă nr. 216 din 24 februarie 2004, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
La Curtea de Apel Bucureşti, cauza a fost înregistrată sub nr. 363 din 4 martie 2004, pe rolul secţiei a V-a comercială.
La termenul din 8 aprilie 2004, Curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat, a numitului G.I., adjudecatarul terenului, prin licitaţie publică, asupra căreia poartă prezenta contestaţie la executare.
Prin sentinţa comercială nr. 62 din 27 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul B.Z.O., în contradictoriu cu intimaţii A.V.A.S., SC P.A.J. SA şi G.I.
S-a reţinut de instanţa fondului că, în cauză, contestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia instituită pe dispoziţiile art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, republicată, privind comunicarea către A.V.A.S., anterior sesizării instanţei, a cererii şi actelor anexă, prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, contestatorul B.Z.O., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond, iar, în subsidiar, admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul contestator susţine că a formulat o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 400 C. proc. civ., prevederile OUG nr. 51/1998, republicată, nefiind incidente în cauză, ca atare, nici obligaţia de a comunica cererea şi actele anexe către A.V.A.S., prealabil sesizării instanţei. Mai susţine recurentul că, fiind ţinut, sub sancţiunea decăderii, de termenul de 15 zile pentru formularea contestaţiei la executare, potrivit art. 401 C. proc. civ., comunicarea actelor şi a cererii către A.V.A.S. prin poştă, prealabil sesizării instanţei, ar fi dus la depăşirea termenului prevăzut de art. 401 C. proc. civ.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.
Prezentul litigiu dedus judecăţii este supus, sub aspectul legii aplicabile, dispoziţiilor OUG nr. 51/1998, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 409/2001, privind valorificarea unor active bancare.
Titlul executoriu, în temeiul căruia s-a pornit executarea silită de către A.V.A.S., l-a constituit contractul de cesiune de creanţă nr. 270800 din 26 decembrie 1999, prin care B.a. SA a cesionat către A.V.A.B. creanţa în sumă de 1.633.053.119 lei, faţă de debitorul SC P.A.J. SA.
Or, potrivit art. 44 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, „litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică, în care A.V.A.S. este parte, se soluţionează cu respectarea prevederilor capitolului 44 din lege, completate în mod corespunzător cu dispoziţiile Codului de procedură civilă".
În ce priveşte obligaţia instituită, în sarcina reclamantului, de art. 46 din lege, de a comunica cererea, actele pe care se întemeiază, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire către A.V.A.S., înainte de depunerea în instanţă, ea constituie un fine de neprimire la depunerea cererii.
În cauză, cererea reclamantului a fost primită de instanţa iniţial învestită, Judecătoria Carei, fără dovada privind îndeplinirea procedurii de comunicare.
Instanţa a dispus citarea A.V.A.S. cu copie de pe cerere, iar, la primul termen, A.V.A.S., a formulat întâmpinare, luând cunoştinţă de conţinutul cererii, complinindu-se, în acest fel, neîndeplinirea obligaţiei de comunicare prealabilă a cererii.
Prin instituirea unor reguli speciale privind soluţionarea litigiilor în legătură cu creanţele neperformante, preluate la datoria publică, legiuitorul a urmărit rezolvarea cu celeritate a cauzelor, astfel că excepţia invocată trebuia examinată prin prisma acestei raţiuni avute în vedere de legiuitor.
Ca atare, instanţa de fond a greşit, respingând cererea ca inadmisibilă, pe motivul necomunicării prealabile a cererii, în condiţiile în care această cerinţă s-a complinit până la primul termen de judecată, 10 februarie 2004.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii cererii.
Examinând cauza pe fond, potrivit art. 48 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în ce priveşte excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de intimata A.V.A.S., prin întâmpinare, aceasta este întemeiată.
Contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă, respectiv, procesul-verbal de licitaţie din data de 27 iunie 2003, la momentul ţinerii licitaţiei, participând la licitaţie.
Conform art. 401 alin. (1) C. proc. civ., termenul pentru anularea contestaţiei este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.
Or, contestatorul a introdus prezenta contestaţie la 16 ianuarie 2004, data poştei, cu mult peste termenul mai sus menţionat.
Ca atare, excepţia tardivităţii ridicată de A.V.A.S. urmează a fi admisă şi, pe cale de consecinţă, se va respinge contestaţia ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.Z.O. împotriva sentinţei nr. 62 din 27 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel, secţia a V-a comercială.
Modifică sentinţa atacată şi respinge excepţia inadmisibilităţii cererii.
Pe fond, admite excepţia tardivităţii ridicată de A.V.A.S. Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, respinge contestaţia ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2968/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2959/2004. Comercial → |
|---|
