ICCJ. Decizia nr. 2999/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2999/2004
Dosar nr. 1123/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC T.I.M. SA Timişoara, a chemat în judecată SC A.S.C. SRL Timişoara, pentru a fi obligată la plata sumei de 626.471.832 lei contravaloare chirii datorate pentru spaţiul de 1.000 metri pătraţi, situat în hala industrială, închiriat în baza contractului de închiriere nr. 2670 din 15 august 1996 şi la suma de 228.298.919 lei penalităţi de întârziere, calculate până la 31 august 1998 şi, în continuare, începând cu 1 septembrie 1998 şi până la data plăţii efective.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 92 din 26 ianuarie 1999, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 626.471.832 lei chirie restantă şi la 228.298.919 lei penalităţi de întârziere.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, care, prin Decizia nr. 243 din 29 martie 2000, a schimbat sentinţa, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 281.031.750 lei chirie, plus T.V.A., a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalităţi de întârziere.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, pe baza expertizei contabile efectuate în apel, că, pentru perioada în litigiu aprilie 1997 – octombrie 1998, reclamanta nu a emis facturi pentru încasarea chiriei, iar pârâta a plătit doar chiria datorată pe luna aprilie 1997,în valoare de 13.275.000 lei, mai puţin T.V.A.
Recursul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii instanţei de apel, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2994 din 24 aprilie 2002, hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
S-a reţinut de către instanţa de recurs că, potrivit art. 4 din contract, chiria restantă se va revizui trimestrial, conform indicelui de inflaţie, astfel că se impune recalcularea chiriei pe baza probei cu expertiză contabilă.
Criticile privind neacordarea penalităţilor au fost respinse în lipsa culpei pârâtei în întârziere, prin neemiterea facturilor după luna martie 1997, de către locatoarea reclamantă.
În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 13 din 2 aprilie 2003, a respins apelul pârâtei, SC A.S.C. SRL Timişoara, ca nefondat, menţinând sentinţa instanţei de fond de obligare a acesteia la plata sumei de 626.471.832 lei, chirie restantă pe perioada aprilie 1997 – aprilie 1998, cu 228.298.919 lei penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că, având în vedere art. 296 C. proc. civ., pârâta nu va fi obligată la suma de 2.223.598.360 lei, cu titlu de chirie, stabilită prin expertiza contabilă, întrucât ar urma să i se creeze o situaţie mai grea decât cea din hotărârea atacată, în propria cale de atac.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei ultime hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât.
- nu a fost citată în condiţii de legalitate, întrucât sediul s-a mutat din str. B., nr. 16 în B-dul E., nr. 28, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare.
- chiria datorată este de 252.756.000 lei nicidecum de 626.471.832 lei, reţinută de instanţa de fond şi menţinută în apel.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins, întrucât:
Susţinerile recurentei, în sensul necitării la adresa corectă şi neasigurarea dreptului la apărare, sunt nefondate, întrucât, după cum rezultă din încheierea de şedinţă din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, data la care s-a dezbătut cauza pe fond, pârâta recurentă a fost prezentă prin apărător avocat F.S., iar din verificarea actelor dosarului rezultă că a fost citată la adresa indicată.
În ceea ce priveşte criticile pe fondul cauzei, se reţine că Decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 243 din 29 martie 2000 nu a fost atacată de pârâtă cu recurs, iar Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul reclamantei numai în ce priveşte cuantumul chiriei, menţinând soluţia în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, cu privire la care hotărârea a devenit irevocabilă. În ce priveşte chiria datorată, expertiza dispusă a ajuns la o sumă mult superioară celei reţinută de instanţa de fond, astfel că s-a menţinut soluţia primei instanţe pentru a nu i se înrăutăţi pârâtei situaţia în propria cale de atac.
Susţinerile recurentei, în sensul că nu datorează nici suma de 624.471.832 lei, ci numai 253.191.000 lei, sunt de respins, întrucât recurenta nesocoteşte aplicarea indicelui de inflaţie la chiria convenită în art. 4 din contract, de 13.275.000 lei.
Or, în Decizia de casare a Curţii Supreme de Justiţie nr. 2994/2002, s-a reţinut că modificarea chiriei cu indicele de inflaţie, conform art. 4 din contract, nu trebuia să fie stabilită printr-un act adiţional, ci se aplică în temeiul contractului încheiat de părţi.
Ca urmare, faţă de cele sus reţinute, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC A.S.C. SRL Timişoara, împotriva deciziei nr. 13 din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3163/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2994/2004. Comercial → |
|---|
