ICCJ. Decizia nr. 3002/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamantul F.D., a chemat în judecată pe pârâtele A.H. și C.M.M.C. și a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 117.080.357 lei, pentru munca depusă în perioadele 11 mai 2001 - 28 iunie 2001; 1 iulie 2001 - 31 decembrie 2001 și ianuarie - martie 2002, în calitate de președinte al Cooperativei M.B.
Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1112 din 6 iunie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperativelor Meșteșugărești, considerând că între părți s-a încheiat un contract de mandat, care se distinge de contractul individual de muncă.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, care prin decizia civilă nr. 2024 din 7 octombrie 2002, a respins recursul reclamantului.
Prin sentința arbitrală nr. 22 din 12 februarie 2003, Curtea de Arbitraj U., a anulat ca netimbrată cererea reclamantului, întrucât acesta nu a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru în valoare de 7.883.214 lei.
Prin acțiunea în anulare formulată împotriva hotărârii arbitrale, reclamantul a considerat că litigiile având ca obiect drepturi salariale, nu sunt supuse arbitrajului.
Prin decizia comercială 1114 din 19 iunie 2003, Curtea de Apel București, a respins acțiunea, reținând în esență că raporturile de muncă ce se nasc între membrii cooperatori și cooperativele meșteșugărești nu sunt reglementate de legislația muncii, ci de dispozițiile Decretului Lege 66/1990, iar renunțarea la judecată nu se putea face înainte de trimiterea cererii.
împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamantul a declarat recurs susținând competența de soluționare aparținând secției de conflicte de muncă, hotărârea arbitrală nu a cuprins motivele de fapt și de drept, cauza fiind litigiu de muncă, nu era supusă timbrajului, prin reglementarea dată de art. 184 din Legea 168/1999. Pe de altă parte, instanța nu a avut în vedere că prin art. 16 din contractul încheiat s-au încălcat dispozițiile imperative ale codului muncii, privind interdicția tranzacțiilor, renunțărilor sau limitărilor în exercitarea drepturilor persoanelor angajate în muncă.
Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:
Raportul de muncă ce a existat între reclamant și pârâte s-a desfășurat prin împuternicirea dată reclamantului, prin decizia Biroului Executiv U. nr. 18/1994, de a conduce, în calitate de președinte Cooperativa M.B.
Astfel, natura juridică a contractului încheiat în temeiul Decretului Lege 66/1990, nu poate fi confundată cu aceea izvorâtă dintr-un contract de muncă, întemeiat pe legislația muncii, care să confere drepturile și obligațiile rezultate dintr-un raport de muncă.
între cooperativa meșteșugărească și reclamant, în calitate de membru al cooperației, s-a încheiat un contract de administrare și gestionare a patrimoniului cu caracterele mandatului expres cu titlu oneros.
Astfel caracterizat, acestuia nu-i pot fi aplicate dispozițiile generale, privind soluționarea litigiilor de muncă. El apare ca un act civil supus reglementărilor generale, de drept comun, în condițiile litigiului ivit.
Apreciind judicios natura juridică a contractului, curtea de apel a constatat că instanța arbitrală, nu putea dezbate fondul litigiului, în condițiile în care reclamantul nu a îndeplinit obligația legală de plată a taxelor de timbru.
Plata taxei de timbru este o condiție de sesizare legală a instanței, fie ea arbitrală, fie judecătorească, de împlinirea căreia procesul poate fi analizat sub aspectele temeiniciei legalității. Chestiunea prealabilă a taxei de timbru apare astfel ca un impediment legal pentru soluționarea fondului litigiului, în lipsa căreia apărările fie pe excepții, fie pe fondul pricinii, nu mai pot fi analizate.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte de Casație a respins ca nefondat recursul declarat, împotriva deciziei 1114 din 19 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3690/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3081/2004. Comercial → |
|---|
