ICCJ. Decizia nr. 3690/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiune, reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pe pârâta C.A.S. a Județului Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, s-o oblige pe aceasta să-i plătească suma de 757.764.386 lei, cu titlu de dobândă comercială pretinsă în baza art. 43 C. com., pentru întârzierea plății contravalorii medicamentelor eliberate de farmaciile societății, asiguraților cu boli cronice pe baza prescripțiilor medicale întocmite de medici specialiști în perioadele 15 octombrie - 31 decembrie 1999 și 1 - 12 ianuarie 2000.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că, în perioada 1999 - 2000, reclamanta a eliberat prin farmaciile proprii gratuit medicamente pe baza prescripțiilor medicale (rețete) prescrise de medicii specialiști asiguraților cu boli cronice, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 145/1997, privind asigurările de sănătate, de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare.
A mai arătat reclamanta că, în cursul anului 1999, C.A.S. Iași, a încheiat convenții și apoi contracte cu farmaciile I. SA Iași, în baza H.G. nr. 312/1999 și a procedat la decontarea prescripțiilor medicale, mai puțin cele pentru boli cronice din perioadele 15 octombrie - 31 decembrie 1999 și 1 - 12 ianuarie 2000, în valoare de 572.981.666 lei, sumă la care pârâta C.A.S. Ia și a fost obligată la plata prin sentința nr. 1998/ E din 16 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași, rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin sentința nr. 9216 din 17 septembrie 2003, Judecătoria Iași, a admis acțiunea restrânsă și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 456.730.674 lei, cu titlu de dobândă, pentru întârzierea la plată a debitului de 572.951.666 lei, reținând, în fundamentarea soluției, că, plata cu întârziere a debitului menționat mai sus, a provocat daune în patrimoniul reclamantei, și ca atare pentru acoperirea acestora se impune, acordarea de despăgubiri, constând în dobânda aferentă perioadei în care creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă, și până la achitarea debitului.
Prin decizia nr. 29 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Iași, a admis apelul formulat de reclamanta SC I. SA și a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că obligă pârâta C.A.S. Iași, să plătească reclamantei suma de 26.260.265 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A păstrat în rest dispozițiile sentinței.
Prin aceeași decizie, a fost respins apelul declarat de pârâta C.A.S. Iași, în contra aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență, în ceea ce privește apelul declarat de reclamanta SC I. SA, că acesta este întemeiat, deoarece apărătorul acestuia, nu putea renunța la cheltuielile de judecată în lipsa unui mandat special în acest sens din partea reclamantei, a cărei existență nu a fost dovedită în cauză.
în ceea ce privește apelul declarat de apelanta C.A.S. Iași, s-a reținut că, acesta nu este fondat, în raport de faptul că pârâta a achitat cu întârziere debitul stabilit prin sentința nr. 1998/ E din 16 decembrie 2002, irevocabilă, respectiv abia în lunile august și septembrie 2003, astfel că pe perioada întârzierii plății, aceasta datorează, în temeiul art. 43 C. com., dobânzile acordate de prima instanță.
împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, C.A.S. Iași, susținând în esență că, ordinele comune ale Ministerului Sănătății și ale președintelui C.N.A.S. nr. 788 și 789 din 16 noiembrie 1999, prin care s-a prevăzut în mod expres faptul că medicamentele eliberate fără contribuție personală sunt decontate tot din fondul asigurărilor sociale, de sănătate, au fost publicate în M. Of. la data de 12 ianuarie 2000, dată la care se consideră că au intrat în vigoare, conform H.G. nr. 815/1997, și cu toate acestea, instanțele au apreciat, greșit în opinia recurentei că obligația achitării contravalorii medicamentelor s-ar fi născut încă de la data semnării ordinului comun nr. 328/70/1999, în care sens a fost dată și sentința nr. 1998/ E din 16 decembrie 2002, prin care recurenta în calitate de pârâtă a fost obligată la plata sumei de 572.951.666 lei, cu titlu de preț medicamente.
Cum prețul medicamentelor a fost achitat, conform îndrumărilor primite prin adresa nr. 8273 din 6 decembrie 2001, emisă de C.N.A.S., ordonatorul principal de credite și deci a acționat conform indicațiilor primite de la forul său tutelar, recurenta susține, că în mod greșit a fost obligată pentru întârzierea plății sumei de 572.951.666 lei, la plata dobânzilor comerciale, pe care nu le datora, atâta timp cât, din cele expuse nu rezultă culpa sa, în legătură cu achitarea cu întârziere a debitului în cuantumul menționat anterior.
Printr-o altă critică, pârâta, susține că în raport de faptul că apărătorul reclamantei a solicitat admiterea acțiunii fără cheltuieli de judecată, conform practica-i sentinței nr. 9216 din 17 mai 2003, greșit instanța de apel a admis apelul reclamantei și a schimbat sentința în parte, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 26.260.265 lei, fără a ține seama de declarația expusă a reclamantei prin avocatul său, că renunță la cheltuielile de judecată.
în consecință, pârâta solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și desființarea deciziei comerciale nr. 29/2004 a Curții de Apel Iași ca nelegală.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea actelor de dosar, rezultă că pârâta C.A.S. Iași a fost obligată prin sentința nr. 1998/ E din 16 decembrie 2002, să plătească, reclamantei SC I. SA, suma de 572.951.666 lei, cu titlu de preț medicamente plus 21.254.000 lei cheltuieli de judecată.
Cum această sumă, a fost achitată cu întârziere, respectiv în cursul lunilor august și septembrie 2003, așa cum se recunoaște expres în recurs, reclamanta, a solicitat pentru recuperarea prejudiciului încercat din această cauză dobânda comercială, în cuantum de 456.730.674 lei, sumă acordată corect de instanța de fond prin sentința nr. 9216 din 17 septembrie 2003, și menținută prin decizia nr. 29 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Iași.
Faptul că, pârâta a achitat debitul în sumă de 572.951.666 lei, stabilit prin sentința nr. 1998/2002, irevocabilă, conform indicațiilor forului său tutelar, dar cu întârziere, nu o exonerează pe aceasta de răspundere, întrucât, conform art. 43 C. com. “datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile".
Ori, din actele dosarului, rezultă că suma la care a fost obligată pârâta prin sentința nr. 1998/2002, reprezintă o datorie comercială, care a devenit lichidă și exigibilă, la data rămânerii irevocabile a sentinței menționate, și ca atare, corect, instanțele au reținut, culpa pârâtei în legătură cu plata cu întârziere a sumei de 572.951.666 lei, și ca urmare au dispus, și respectiv menținut soluția de obligare a acesteia în baza textului legal precizat, (art. 43 C. com.) la plata sumei de 456.730.674 lei, cu titlu de dobândă, pentru întârzierea la plată a debitului în sumă de 572.951.666 lei, reprezentând prețul medicamentelor eliberate de farmacii în perioadele 15 octombrie - 31 decembrie 1999 și 1 - 12 ianuarie 2000.
în ce privește, critica referitoare la acordarea eronată în opinia recurentei, de către instanța de apel a cheltuielilor de judecată în sumă de 26.260.265 lei, se constată că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece, la data introducerii acțiunii, reclamanta a solicitat prin cerere obligarea pârâtei, și la plata cheltuielilor de judecată, astfel că față de această situație bine instanța de apel a apreciat, că chiar dacă apărătorul reclamantei a solicitat la fond admiterea acțiunii fără cheltuieli de judecată, această renunțare, nu produce efecte, în lipsa unui mandat special din partea conducerii societății reclamante, a cărei existență, nu a fost dovedită în cauză.
Așa fiind, recursul pârâtei a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3665/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3002/2004. Comercial → |
|---|
