ICCJ. Decizia nr. 3284/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3284/2004
Dosar nr. 258/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 107, pronunţată în dosarul nr. 24/2001 al Tribunalului Neamţ a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului F.P.S., împotriva pârâtelor Asociaţia P.A.I.C. şi SC A.I.C. SA, pentru rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 162 din 23 ianuarie 1997 şi repunerea în situaţia anterioară.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, încheiat între părţi întrucât reclamanta nu a dovedit reaua-credinţă a pârâtei în executarea contractului ci doar o imposibilitate conjuncturală de plată a ratelor, pentru care reclamanta poate cere daune interese pe lângă preţ, constând în dobânzi penalizatoare conform art. 4 pct. b alin. (5) din contract.
Prin Decizia civilă nr. 508 din 16 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, a fost respins apelul reclamantei dar Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 5919 din 15 octombrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 8632/2002, a admis recursul reclamantei trimiţând cauza pentru rejudecare instanţei de apel.
Rejudecând apelul după casare, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 22 din 9 septembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 791/2003, a admis apelul reclamantei şi admiţând acţiunea, astfel cum a fost precizată, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 162/1997 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul ca pârâta să restituie cele 4242 acţiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC A.I.C., iar reclamanta să restituie pârâtei suma de 33.000.000 lei, achitată de pârâtă pentru 20% din acţiunile cumpărare precum şi rata pe anul 1998. De asemenea pârâta a fost obligată la 109.718.521 lei, cu titlul de daune interese (penalităţi şi dobânzi contractuale).
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că pentru cele 40% din acţiunile cumpărate de pârâtă, prin contractul nr. 162/1997, aceasta a achitat doar 22 milioane lei reprezentând contravaloare a 20% din acţiuni şi apoi 11 milioane reprezentând rata stabilită pentru anul 1998, dar nu a mai achitat ratele aferente anilor 1999 – 2000, pentru care reclamanta a calculat dobândă şi penalităţi de întârziere. S-a reţinut de asemenea că sunt îndeplinite condiţiile, prevăzute de art. 1020 C. civ., pentru rezoluţiunea contractului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs doar reclamanta A.P.A.P.S, solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei în sensul înlăturării obligaţiei reţinute în sarcina ei şi de a restitui pârâtei suma de 33.000.000 lei.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se arată că A.P.A.P.S. nu putea fi obligată la restituirea sumelor încasate, în cuantum de 33.000.000 lei întrucât, în temeiul art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 (în formularea iniţială şi apoi aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002) era îndreptăţită să reţină de la cumpărător, în cazul desfiinţării contractului, toate sumele achitate de acesta în contul contractului.
Examinând recursul prin prisma motivului invocat de recurentă, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru motivul de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în ceea ce priveşte obligaţia de restituire de către reclamantă a sumei de 33.000.000 lei.
Este adevărat că art. 1019 alin. (2) C. civ., prevede obligaţia creditorului de a restitui ceea ce a primit în cazul neîndeplinirii condiţiei rezolutorii care atrage rezoluţiunea contractului, în cazul în speţă neîndeplinirea de către pârâtă a angajamentului de a achita ratele scadente, însă instanţa a ignorat dispoziţiile legale speciale aplicabile în materie, respectiv OG 25/2002.
Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002, privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, modificat prin Legea nr. 506/2002, pentru aprobarea respectivei ordonanţe „În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, Autoritatea va reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice titlu, până la desfiinţarea acestuia".
În speţă contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni a fost desfiinţat pe cale judiciară, instanţa dispunând rezoluţiunea contractului ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei asumate prin contract de plată a ratelor pe anii 1999 şi 2000 ajunse la scadenţă, situaţie în care aplicarea dispoziţiilor legale menţionate se impune.
Pentru acest motiv, şi în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) împotriva deciziei nr. 22 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, pe care o va modifica în parte, în sensul înlăturării obligării reclamantei recurentă la plata către pârâtă a sumei de 33.000.000 lei şi menţinând restul dispoziţiilor deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 22 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată, în sensul că înlătură obligarea de la plata sumei de 33 milioane lei a reclamantei către pârâtă.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3847/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5534/2004. Comercial → |
|---|
