ICCJ. Decizia nr. 3460/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3460/2004
Dosar nr. 9297/2004
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 decembrie 2003, reclamanta SC A.G.R. SA Botoşani a chemat în judecată pârâtul N.E., solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata daunelor în sumă de 60.000.000 lei şi să se constate că acesta, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie a efectuat operaţiuni comerciale pentru care trebuia să aibă acceptul celorlalţi administratori, încălcând prevederile art. 145 din Legea nr. 31/1990; a înstrăinat bunuri din patrimoniul societăţii la preţuri derizorii; nu a respectat prevederile contractului de arendă.
Prin sentinţa civilă nr. 295 din 22 martie 2004, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu au respectat dispoziţiile imperative ale art. 7201 C. proc. civ., privind concilierea prealabilă.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticând soluţia ca nelegală şi netemeinică, în sensul că, deşi confirmă faptul că atragerea răspunderii administratorului pârât s-a făcut în baza dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, dar, cum litigiul este izvorât dintr-un raport de mandat, înseamnă că este vorba despre o cauză civilă şi, ca atare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 115 din 10 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul ca nefondat, susţinând că, pe lângă faptul că o parte din proces este o societate comercială, mandatul administratorului este comercial şi, ca atare, înainte de promovarea acţiunii, reclamanta-apelantă trebuia să procedeze la efectuarea concilierii directe, conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
La data de 12 iulie 2004, reclamanta SC A.G.R. SA a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile făcând referire la modul de calificare a litigiului dedus judecăţii, considerând că nejustificat s-a considerat cauza dedusă judecăţii ca fiind de natură comercială, în realitate, fiind un litigiu izvorât exclusiv dintr-un raport de mandat, răspunderea izvorâtă dintr-un astfel de raport fiind o răspundere civilă contractuală şi nu una comercială.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Greşit au procedat instanţele judecătoreşti anterioare, atunci când au procedat la respingerea ca inadmisibilă a acţiunii promovate de reclamantă, cu motivarea că, în esenţă, litigiului dedus judecăţii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. Din analiza obiectului cererii de chemare în judecată, reiese neîndoios că reclamanta a solicitat tragerea la răspundere civilă a numitului N.E., în calitatea sa de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC A.G.R. SA, conform Hotărârii Adunării Generale din data de 6 decembrie 2002, fiind invocate, ca temei de drept, dispoziţiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Cu maximă claritate, amplu motivat şi bine documentat, reclamanta a invocat că Preşedintele Consiliului de Administraţie a efectuat acte care au prejudiciat societatea comercială prin efectuarea de operaţiuni comerciale pentru care trebuia să aibă acceptul celorlalţi administratori, încălcând prevederile art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, a denaturat exerciţiul financiar pe anul 2002, prin aceea că nu a înregistrat procesul-verbal de control din 18 octombrie 2002, nu a evidenţiat în contabilitate munca efectuată de numitul O.C., a înstrăinat bunuri din patrimoniul societăţii, nu a respectat prevederile contractelor de arendă şi a încheiat contracte de subarendă contrar legii.
Contextul juridic invocat anterior, nu este compatibil cadrului legal reglementat de art. 7201 C. proc. civ., în sensul că, în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul este obligat să invoce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Litigiul dedus judecăţii are în sfera sa de reglementare raporturi juridice specifice dintre administrator şi societatea comercială, urmânda fi dată o eficienţă juridică maximă prevederilor art. 42 din Legea nr. 31/1990, republicată, în sensul că obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt sub incidenţa dispoziţiilor referitoare la mandat.
Astfel, apare pe deplin justificat faptul de a clarifica toate aspectele din cererea reclamantei, pe bază de probe, urmând a admite recursul declarat de SC A.G.R. SA cu sediul în Botoşani împotriva deciziei nr. 115 din 10 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, casând Decizia şi sentinţa atacată şi urmând a trimite cauza la Tribunalul Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.G.R. SA Botoşani împotriva deciziei nr. 115 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ, casează Decizia şi sentinţa criticată şi trimite cauza la Tribunalul Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3461/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3459/2004. Comercial → |
|---|
