ICCJ. Decizia nr. 3477/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3477/2004
Dosar nr. 9685/2004
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2003 la Judecătoria Craiova sub nr. 21.806, T.M. a formulat contestaţie la executare, împotriva titlului executor nr. 6946 din 21 mai 2002, solicitând ca, în contradictoriu cu intimatul A.V.A.S., să se constate nulitatea titlului, urmare neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
În motivarea contestaţiei, se susţine de către contestator că: 1) titlul executor nu i-a fost comunicat, potrivit dispoziţiilor legale; 2) la data de 13 august 2002, a depus cerere pentru eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a datoriilor, conform OUG nr. 56/2002, cerere ce nu i-a fost luată în considerare; 3) adresa, prin care intimata-creditoare a dispus valorificarea bunurilor sale, nu i-a fost adusă la cunoştinţă. 4) procedura vânzării silite imobiliare nu a respectat dispoziţiile art. 504 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 17 noiembrie 2003, intimata A.V.A.S. invocă următoarele excepţii:
- Excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
- Excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de lege.
- Excepţia tardivităţii contestaţiei.
- Excepţia prescripţiei estimative a dreptului la acţiune.
- Excepţia nedepunerii cauţiunii, prevăzute de art. 83 din OUG nr. 51/1998, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
Judecătoria Craiova, luând în examinare cu prioritate, în raport de conţinutul şi natura excepţiilor invocate, excepţia de necompetenţă materială a instanţei, prin sentinţa civilă nr. 13214 din 3 decembrie 2003, şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
La Curtea de Apel Bucureşti, cauza a fost înregistrată sub nr. 453/2004, pe rolul secţiei a VI-a comercială, care la termenul din 4 iunie 2004, instanţa a pus în discuţia părţilor celelalte excepţii de ordine publică invocate de intimată.
Prin sentinţa comercială nr. 94, pronunţată la 4 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, respinge excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii contestaţiei; admite excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiunea şi respinge, ca prescrisă, contestaţia la executare formulată de debitorul T.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 49 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, lege specială care guvernează raporturile dintre părţi, termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pentru care se întemeiază acţiunea, dar nu mai târziu de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului.
Cum titlul executor a fost emis la data de 21 mai 2002, iar contestatorul a sesizat instanţa la data de 29 octombrie 2003, termenul de prescripţie s-a împlinit anterior formulării contestaţiei.
Cu privire la primele două excepţii, instanţa le consideră neîntemeiate, cu precizarea că, în condiţiile în care au fost invocate odată cu prescripţia dreptului material la acţiune, excepţie dirimantă, de prim rang, în măsura în care este întemeiată, discutarea celorlalte excepţii devine de prisos.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat, în termen legal, recurs contestatorul debitor T.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi, pe fond, admiterea contestaţiei la executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susţine că soluţia instanţei este contradictorie, în măsura în care reţine că, deşi contestaţia la executare s-a formulat cu respectarea termenului prevăzut de art. 401 C. proc. civ., dreptul material la acţiune este prescris.
Se mai arată de recurent că, în ce privesc actele de executare silită întocmite în cadrul dosarului de executare silită, curge un nou termen de prescripţie, care nu s-a împlinit, iar instanţa de fond trebuia să dispună ataşarea dosarului de executare, pentru verificarea susţinerilor sale.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă, în mod corect, a aplicat dispoziţiile art. 49 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, privitoare la termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S., raportului juridic dedus judecăţii constatând că, de la data emiterii titlului executoriu nr. 6944 din 21 mai 2002, au trecut mai mult de 12 luni până la data sesizării instanţei, respectiv 29 octombrie 2002.
Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea, fiind o excepţie de fond, dirimantă şi absolută, trebuie rezolvată cu prioritate în raport de celelalte excepţii invocate, deoarece tinde la stingerea litigiului şi, pe cale de consecinţă, face de prisos în măsura în care este admisă examinarea celorlalte excepţii.
Deşi prima instanţă a avut în vedere considerentele de mai sus, în expunerea lor ordinea este inversată, fără însă ca această motivare să afecteze soluţia adoptată, în sensul aplicării corecte a dispoziţiilor legale incidente.
Faptul că instanţa, sub aspectul tardivităţii contestaţiei, a apreciat că a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 401 C. proc. civ. şi a respins excepţia tardivităţii contestaţiei, deşi examinarea acesteia era de prisos, pentru raţiunile mai sus evocate, nu evidenţiază nici o contradicţie, faţă de soluţia adoptată în ce priveşte prescripţia dreptului material la acţiune.
Prescripţia este o instituţie de drept material, prin care se pierde direct dreptul la acţiune, pentru când decăderea, sancţiunea care intervine, în cazul în care un drept nu a fost exercitat în termenul legal, este o instituţie de drept procesual şi afectează numai indirect dreptul material la acţiune.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitorul T.M., împotriva sentinţei 94 din 4 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3472/2004. Comercial → |
|---|
