ICCJ. Decizia nr. 3455/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3455/2004
Dosar nr. 7604/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 18 noiembrie 2002, reclamanta SC A.R.A. SA Cluj Napoca a solicitat Tribunalului Cluj obligarea pârâtei SC E.B.A. SA Bucureşti (succesoare a SC B.D.F. SA) la restituirea sumei de 100.000 dolari S.U.A., cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză şi la plata dobânzii legale, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut următoarele.
- încheierea unei convenţii, la data de 19 iunie 1995, între antecesoarea sa - SC B.D.F. SA - şi o firmă londoneză (V.E. Gmbh Londra) prin care aceasta din urmă s-a obligat, contra unui onorariu de 100.000 dolari S.U.A., să îndeplinească formalităţile necesare fondării de către prima cocontractantă a unei bănci (reprezentanţă) la Budapesta.
- încheierea unei convenţii, la data de 11 august 1995, între reclamanta SC A.R.A. SA şi aceeaşi antecesoare a pârâtei, prin care aceasta din urmă s-a obligat să pună la dispoziţia reclamantei, pentru a-şi desfăşura activităţi specifice, un spaţiu în imobilul achiziţionat la Budapesta, ca sediu al viitoarei bănci, iar reclamanta să plătească onorariul stabilit în prima convenţie către firma londoneză;
- executarea de către reclamantă a obligaţiei asumate prin virarea sumei de 100.000 dolari S.U.A. firmei londoneze, la data de 17 august 1995, sumă cu care a fost creditată de cocontractanta sa, SC B.D.F. SA, la 11 august 1995, creditul fiindu-i restituit integral acesteia în 2001.
- stingerea obligaţiei antecesoarei pârâtei, asumată prin convenţia din 11 august 1995, prin dare în plată a unui teren de 752 metri pătraţi în Cluj, conform tranzacţiei încheiate de părţi la 16 februarie 1999, obligaţie neexecutată, însă.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 969 C. civ. şi principiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a tranzacţiei încheiate la 16 februarie 1999, motivat de faptul că, la acea dată, SC B.D.F. SA era în procedura Legii nr. 64/1995.
Tribunalul Cluj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 921 din 10 martie 2003, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca prescrisă şi, admiţând în parte cererea reconvenţională, a constatat nulitatea contractului de tranzacţie încheiat la 16 februarie 1999.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, prin Decizia nr. 1202 din 9 iulie 2003, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, pe care a casat-o şi a trimis cauza, spre rejudecare, la prima instanţă, apreciind că termenul de prescripţie a fost suspendat, conform art. 36 din Legea nr. 64/1995, pe perioada în care pârâta a fost în procedura acestei legi, el nefiind, prin urmare, împlinit.
Rejudecând cauza, Tribunalul Cluj, prin sentinţa nr. 3659 din 16 septembrie 2003, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 100.000 dolari S.U.A. sau la contravaloarea în lei, la data efectuării plăţii, cu dobânda legală calculată de la data pronunţării şi până la achitarea sumei.
În motivarea sentinţei s-a reţinut ca fiind dovedite executarea de către reclamantă a obligaţiei asumată prin convenţia încheiată în 11 august 1995, de plată către firma londoneză a sumei de 100.000 dolari S.U.A. şi neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei corelative, aceasta realizând, astfel, o îmbogăţire fără justă cauză.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, prin Decizia nr. 164 din 17 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe.
Criticile apelantei, cu privire la greşita motivare în drept a sentinţei pe îmbogăţirea fără justă cauză şi greşita invocare a tranzacţiei cu izvor obligaţional, deşi, în primul ciclu procesual, s-a constatat irevocabil nulitatea acesteia, au fost înlăturate de instanţa de apel, cu motivarea că raportul contractual încheiat în 11 august 1995 a fost esenţial modificat prin contractul de tranzacţie din 16 februarie 1999 şi cum acesta a fost anulat prin hotărâre judecătorească, mijlocul juridic de recuperare a prejudiciului de către reclamantă este principiul îmbogăţirii fără justă cauză.
În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E.B.A. SA, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocând, în esenţă.
1. contrarietatea considerentelor deciziei, deoarece rezultă că, deşi s-a constatat nulitatea tranzacţiei, i s-a acordat totuşi eficienţa juridică de a fi anulat raporturile contractuale dintre părţi, în loc de a fi considerat, în situaţia dată, reactivat contractul din 11 august 1995;
2. acţiunea în restituire, întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, are un caracter subsidiar faţă de prevederile art. 969 C. civ. şi, oricum, ea nu trebuia îndreptată împotriva băncii, ci împotriva firmei londoneze.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
1) Obiectul cererii deduse judecăţii de către reclamantă îl formează pretenţia de 100.000 dolari S.U.A., al cărei izvor obligaţional se află, conform cu motivarea în fapt a cererii, dar şi în drept, în convenţia pe care aceasta a încheiat-o cu pârâta în august 1995, temeiul legal invocat fiind, în primul rând, art. 969 C. civ. şi, în loc secund, îmbogăţirea fără justă cauză.
Prin urmare, judecătorii, astfel sesizaţi, trebuiau să hotărască asupra temeiniciei pretenţiei în contextul contractual dat, iar nu în baza principiului îmbogăţirii fără justă cauză, acesta devenind operant numai în lipsa oricărui alt temei juridic, situaţie care nu se regăseşte în speţă.
2) Presupunând că tranzacţia pe care au încheiat-o părţile, la 16 februarie 1999, a reprezentat o dare în plată, cum a afirmat reclamanta în acţiune, aceasta fiind doar presupunere, deoarece în cuprinsul respectivei tranzacţii nu se face în nici un fel vorbire de datoria de 100.000 dolari S.U.A., constatarea irevocabilă a nulităţii ei, în primul ciclu procesual, prin admiterea cererii reconvenţionale, face să subziste vechiul raport contractual, darea în plată având ca efect stingerea obligaţiei, iar nu modificarea esenţială a raportului contractual, cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia atacată şi sentinţa pe care ea o confirmă şi va trimite cauza la tribunal, pentru a se pronunţa asupra pretenţiei formulată de reclamantă în raport cu izvorul contractual al obligaţiei de plată, conform considerentelor mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC E.B.A. SA Bucureşti declarat împotriva deciziei nr. 164 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, casează Decizia atacată şi hotărârea nr. 3659 din 16 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Cluj şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3551/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3452/2004. Comercial → |
|---|
