ICCJ. Decizia nr. 3461/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3461/2004
Dosar nr. 9299/2004
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 612 din 5 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de SC A.N. SA Botoşani, împotriva pârâtului O.OG, domiciliat în Botoşani, în sensul că pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei sumele de 34.769.152 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, 27.737.173 lei, cu titlu de reactualizare a sumei datorate în raport cu rata inflaţiei şi 4.425.379 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a efectuat lucrări pentru montarea unei centrale termice în blocul în care locuieşte pârâtul. Deşi pârâtul a susţinut că nu a avut mandatul tuturor locatarilor, acesta a semnat totuşi situaţia de lucrări pe luna octombrie 1999, atât centralizatorul lucrărilor, cât şi situaţia de lucrări ce cuprinde contravaloarea lucrărilor şi materialelor folosite.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 382/13 iunie 2002, a admis recursul declarat de pârâtul O.OG, împotriva sentinţei civile nr. 612 din 5 noiembrie 2001 a Tribunalului Botoşani, a casat în totalitate sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă, cu motivarea că instanţa de fond avea obligaţia să citeze legal în cauză şi pe locatarii imobilului unde s-au efectuat lucrările, pentru ca hotărârea pronunţată să le fie opozabilă.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1099 din 4 decembrie 2002, rejudecând cauza, a respins acţiunea reclamantei SC A.N. SA Botoşani, împotriva pârâtului O.OG, pentru considerentul că, în speţă sesizarea instanţei a fost făcută fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., reclamanta având obligaţia de a încerca soluţionarea litigiului, prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Prin Decizia nr. 149 din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de reclamanta SC A.N. SA Botoşani, împotriva sentinţei nr. 1099 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Botoşani şi, în consecinţă, a fost casată în totalitate sentinţa recurată şi trimisă cauza spre o nouă rejudecare la aceiaşi instanţă.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 101 din 29 ianuarie 2004, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.N. SA Botoşani, ca nedovedită, iar Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 106 din 10 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamantă, împotriva sentinţei nr. 101 din 29 ianuarie 2004 a Tribunalului Botoşani.
Împotriva deciziei nr. 106 din 10 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC A.N. SA Botoşani, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din 8 octombrie 2004, Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, în soluţionarea căii de atac a apelului, în raport de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., iar, pe cale de consecinţă, necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluţionare pe fond a recursului.
Excepţia invocată este pe deplin justificată, pentru următoarele considerente:
Greşit a procedat Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, atunci când a judecat calea de atac formulată de reclamantă şi a calificat această cale de atac ca apel, deoarece, în realitate, calea de atac cu care a fost sesizată trebuia să fie calificată drept recurs. De necontestat că, potrivit art. 282 C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, numai dacă prin lege nu se prevede altfel.
Curtea de Apel Suceava trebuia să dea eficienţă juridică maximă prevederilor cuprinse în art. 2821 C. proc. civ., aşa cum rezultă din OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, în vigoare la data pronunţării hotărârii, respectiv 26 aprilie 2004, care imperativ reglementa că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă, privind litigiile în materie comercială şi civilă, raportat şi la valoarea litigiului de 62.503.325 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a admite recursul, sub aspectul motivelor de ordine publică, invocate din oficiu şi puse în dezbaterea părţilor, se va casa Decizia civilă nr. 101 din 29 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi, făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Suceava, pentru judecarea în cadrul impus de art. 282 C. proc. civ., a căii de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.N. SA Botoşani, împotriva deciziei nr. 106 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3467/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3460/2004. Comercial → |
|---|
