ICCJ. Decizia nr. 3526/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3526/2004
Dosar nr. 4595/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2775 din 6 noiembrie 2003, a admis acţiunea reclamantei S.N.P. P.E.T. SA Bucureşti, sucursala P.E. Hunedoara Deva şi a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Timişoara, la plata sumei de 76.132.196 lei, reprezentând contravaloarea a 4.400 kg motorină, precum şi la 6.086.352 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanţă, în considerentele sentinţei formulate, a reţinut că pârâta S.N.P. P.E.T. SA Bucureşti, sucursala P.B.Z., a expediat reclamantei, pentru depozitul P.E. Vulcan, motorină, transportul fiind efectuat cu două vagoane de către pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara.
S-a procedat la cântărirea motorinei la destinaţie, în prezenţa comisiei constituită în acest scop, constatându-se lipsă 4.400 kg, faţă de avizele de expediţie şi documentele de transport.
Potrivit art. 32 din Regulamentul de Transport C.F.R. – calea ferată este răspunzătoare de pierderea sau avariile mărfii din momentul acceptării la transport şi până la eliberare.
Cât priveşte cuantumul despăgubirilor solicitate, s-a reţinut că reclamanta, pe lângă preţul de producţie, în cuantum de 28.424.400 lei şi de taxele de transport, în sumă de 1.628.000 lei, recunoscută de cărăuş, a făcut dovada că a mai achitat T.V.A., accize şi taxele pentru fondul drumurilor şi fondul special – în sumă totală de 46.075.796 lei, conform notei contabile, prin care s-au constituit datoriile către bugetul statului, aferente cantităţii de motorină, constatată lipsă.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, în calitate de cărăuş are culpă pentru prejudiciul cauzat, întrucât aceasta a luat în primire, spre transport, vagoanele fără obiecţiuni din punct de vedere tehnic şi comercial.
S-a respins acţiunea împotriva pârâtelor SC P.E.T. SA Ploieşti şi S.N.P. P.E.T. SA, sucursala P.B.Z. Brazi.
Prin Decizia civilă nr. 32 din 13 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva hotărârii instanţei de fond, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că stabileşte obligaţia de plată la 47.703.796 lei reprezentând contravaloarea a 4.400 kg motorină, rămasă neachitată din valoarea totală de 76.132.196 lei. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, a achitat în timpul procesului suma de 28.428.400 lei, rămânând neachitată diferenţa.
Împotriva menţionatei decizii, aceiaşi pârâtă a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantei.
În criticile formulate, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că, în mod greşit, a fost obligată societatea sa la plata sumei de 47.703.796 lei, că această sumă reprezintă taxa de drum, T.V.A. şi accize şi nu contravaloarea combustibilului lipsă, care a fost achitată, respectiv, suma de 28.428.400 lei.
Că, potrivit prevederilor art. 85.2 din Regulamentul de transport C.F.R., aprobat prin OG nr. 41/1997, în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, calea ferată trebuia să plătească o despăgubire calculată după factura de cumpărare a mărfii, excluzând alte daune-interese.
Recurenta-pârâtă mai susţine că înscrierea în factură de către reclamantă, care nu este nici producător, nici procesor de produse petroliere, a unor sume ce ar reprezenta accize, T.V.A. şi taxa de drum, apare ca nelegală, având în vedere precizările Ministerului Finanţelor Publice, referitoare la OG nr. 27/2000 şi OUG nr. 209/2000, precum şi faptul că reclamanta nici nu a făcut dovada achitării către buget a acestor sume.
Curtea, examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, constată că recursul pârâtei este nefondat.
În ceea ce privesc criticile referitoare la fondul litigiului, se reţine că recurenta-pârâtă a luat în primire vagoanele de la unitatea furnizoare fără obiecţiuni, confirmând astfel, prin semnătura şi ştampila aplicate pe documentele de transport de către prepuşii săi din staţia C.F.R. de expediţie, că vagoanele au fost corespunzătoare din punct de vedere tehnic şi comercial.
La destinaţie vagoanele, conform documentelor de recepţie, au ajuns fără raport de eveniment, întocmit de comisia de recepţie, cu lipsuri cantitative în conţinut, respectiv, 4.400 kg benzină, situaţie faţă de care legal instanţele au stabilit culpa cărăuşului, în raport cu art. 82.1 din Regulamentul de transport.
Susţinerea recurentei-pârâte că nu ar datora suma de 47.703.796 lei, deoarece diferenţa cerută până la concurenţa sumei solicitate iniţial prin acţiune, pe considerentul că intimata nu a dovedit că această sumă a fost virată la bugetul statului ca şi T.V.A., accize şi taxă de transport, care a fost achitată de predător, nu poate fi primită.
Potrivit art. 85.2 din Regulamentul C.F.R., despăgubirile C.F.R. se plătesc la preţul curent al mărfii, unde, în afară de preţul de producţie, potrivit OG nr. 27/2000 şi 321/1992, sunt datorate şi sumele reprezentând T.V.A. şi accize, iar în raport cu dispoziţiile Legii nr. 18/1996, modificată prin OG nr. 10/1999, impozitele şi taxele se virează la stat de producător.
Aşa fiind, recursul declarat este nefondat, conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva deciziei nr. 32 din 13 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3523/2004. Comercial → |
|---|
