ICCJ. Decizia nr. 3550/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3550/2004
Dosar nr. 4665/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.N.P. P.E.T. SA, sucursala P.E. Neamţ, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. 9194/2003, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, SC P.T.S. SA Ploieşti şi S.N.P. P.E.T. SA Bucureşti, sucursala P.B.Z. Brazi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pârâta în culpă la plata sumei de 4.196.820 lei contravaloare produse şi cheltuieli de judecată.
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 8960 din 24 noiembrie 2003, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la 5 mai 2003, pârâta SC P.T.S. SA Ploieşti a livrat reclamantei, prin S.N.P. P.E.T. SA, sucursala P.B.Z., cantitatea de 53.120 kg produs petrolier, transportul fiind efectuat de cărăuşul S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, vagonul ajungând la staţia de destinaţie cu 220 kg produs petrolier lipsă, în valoare de 4.196.820 lei, comisia de verificare constatând faptul că sigiliile sunt slăbite la pct. VC, SA, CD, VS, VD, iar la capacul domei ar fi lipsit un fluturaş, aspecte consemnate în procesul-verbal preliminar întocmit la 7 mai 2003.
Instanţa de fond a mai reţinut că, în lipsa altor constatări, nu se poate reţine că sistemul de siguranţă al vagonului ar fi suferit violări, care ar ridica problema neexercitării corespunzătoare a pazei juridice a bunului, obligaţie ce cădea în sarcina cărăuşului. Culpa cărăuşului nu poate fi reţinută nici pentru faptul că s-a constatat lipsa a 220 kg produs, aceasta înscriindu-se în toleranţa de 2% prevăzută de art. 85.9.1. din Regulamentul de transport C.F.R.
Instanţa a mai reţinut că lipsa respectivei cantităţi s-ar datora S.N.P. P.E.T. SA, sucursala P.B.Z. sau a SC P.T.S. SA Ploieşti, care ar fi încărcat în vagon o cantitate mai mică de produs decât cea înscrisă în documentele de însoţire a mărfii.
Prin Decizia civilă nr. 137 din 13 februarie 2001, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond.
A schimbat în parte sentinţa, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, să plătească reclamantei 4.196.820 lei despăgubiri civile şi 402.106 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins acţiunea faţă de celelalte pârâte.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, întrucât culpa aparţine în exclusivitate furnizorului, prin înscrierea unor cantităţi eronate în actele de transport şi că transportul de marfă a fost eliberat destinatarului, care a semnat de primire fără obiecţii.
Că, nu s-a făcut dovada producerii lipsurilor pe timpul transportului şi că greşit, în cuantumul daunelor, s-au cuprins accizele, T.V.A. şi taxa de drum.
În legătură cu recursul de faţă se reţin următoarele: este adevărat că, potrivit art. 85.1 din OG nr. 41 din 29 august 1997, privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, cărăuşul este dator să plătească despăgubiri pentru pierderea totală sau parţială ori deprecierea mărfii primite pentru transport.
În speţă, este de reţinut că dispoziţiile legale menţionate nu sunt incidente, aşa cum greşit s-a reţinut prin soluţia atacată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru antrenarea răspunderii juridice a cărăuşului privind constatarea lipsurilor de către beneficiar la destinaţie.
Din probatoriile administrate în cauză rezultă că marfa din scrisorile de trăsură în discuţie a fost eliberată destinatarului fără obiecţii, care a semnat respectivele documente de transport, confirmând astfel primirea mărfii, necontestată sub aspectul unor eventuale lipsuri.
De altfel, în legătură cu transportul de faţă, se constată că nu s-a întocmit un raport de eveniment privind predarea – violarea mărfii pe timpul transportului, care ar fi fost de natură să probeze culpa cărăuşului.
Actele de constatare încheiate la recepţia mărfii, după preluarea ei fără obiecţii de la cărăuş, nu pot fi opozabile acestuia şi nu pot conduce la prezumţia de culpă a cărăuşului, greşit fiind antrenată răspunderea sa la plata despăgubirii.
În consecinţă, recursul pârâtei va fi admis, se va modifica Decizia atacată, în sensul că va fi respins apelul reclamantei.
Având în vedere această soluţie, instanţa în temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează să oblige intimata-reclamantă la plata sumei de 405.000 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs, către recurenta-pârâtă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. - C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, împotriva deciziei nr. 137 din 13 februarie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.N.P. P.E.T. SA Bucureşti, sucursala P.E. Piatra Neamţ, împotriva sentinţei nr. 8960 din 24 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploieşti.
Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 405.000 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs, către recurenta pârâtă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3546/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3653/2004. Comercial → |
|---|
