ICCJ. Decizia nr. 3615/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3615/2004
Dosar nr. 4386/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S. Bucureşti, a solicitat anularea hotărârilor adunării generale ordinare a acţionarilor de la SC S.A. SA, suspendarea executării acestor hotărâri până la soluţionarea cererii şi comunicarea hotărârii la Registrul Comerţului.
Acţiunea a fost înregistrată sub nr. 1655 din 22 iulie 2003 la Tribunalul Covasna.
Motivându-şi cererea reclamanta arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 111 pct. 2 din Legea 31/1990, deoarece la data şedinţei nu existau bilanţ contabil, situaţiile financiare anuale certificate de cenzori sau auditori financiari şi nici raportul administratorului, din care să rezulte concluzii privind cauzele pierderilor financiare şi dacă se poate atrage sau nu răspunderea administratorului.
De asemenea este invocată ca motiv de anulare votul contrar dispoziţiilor art. 126 din Legea 31/1990, dat de acţionarii E.E. şi J.E. fiind inculpaţi într-un dosar penal împreună cu administratorul societăţii, pentru săvârşirea unor fapte în interesul lor şi contrare societăţii şi ale celorlalţi acţionari.
Şi votul împotriva alegerii unei comisii de cenzori este considerată un motiv de nelegalitate încălcându-se dispoziţiile art. 157 alin. (3) din Legea 31/1990.
Aprobarea închirierii de active şi aprobarea unui fond de protocol de 100.000.000 lei contrar prevederilor legale, în condiţiile în care societatea avea pierderi de 52.715.743.000 lei este invocat ca motiv de anulare a hotărârilor.
Suspendarea hotărârilor atacate se solicită apreciindu-se că executarea acestora ar putea produce consecinţe negative în activitatea economico-financiară a societăţii.
Tribunalul Covasna, prin sentinţa comercială nr. 1136 din 5 noiembrie 2003 a respins acţiunea reclamantei reţinând că, deşi a votat împotrivă, reclamanta nu a arătat temeiurile de fapt şi de drept. S-a mai apreciat că achiziţionarea bazei de recepţie cereale s-a făcut legal în limitele mandatului administratorului. Cu privire la activitatea administratorului se susţine că nu era necesar avizul comisiei de cenzori, întrucât nu se analiza întreaga activitate a administratorului. Nici comisia de cenzori nu putea fi numită deoarece fuseseră nominalizate doar 2 persoane în loc de trei. Închirierea de active s-a aprobat cu majoritatea absolută.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, deoarece prezentarea şi votarea situaţiei privind veniturile şi cheltuielile înregistrate pe 2002 s-a făcut fără respectarea dispoziţiilor art. 111 pct. 2 din Legea 31/1990 în lipsa unui bilanţ contabil, a unei situaţii financiare anuale certificate de cenzori sau auditori financiari şi a raportului administratorului, din care să rezulte desfăşurarea operaţiunilor de gestionare în vederea stabilirii răspunderii penale a acestuia sau a stabilirii nevinovăţiei.
Şi aplicarea art. 144 şi art. 157 din Legea 31/1990, sunt invocate ca neaplicate corespunzător în cauză.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 18 din 6 februarie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa în sensul că a admis, în parte, acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea A.G.A. din 5 iulie 2003, privind aprobarea gestiunii activităţii administratorului, netragerea sa la răspundere/ desemnarea lui S.E. ca reprezentant al societăţii în procesul penal de la Tribunalul Mureş, neconstituirea societăţii pârâte ca parte civilă în procesul penal şi respingerea propunerii, privind comisia de cenzori, respingerea cererii de anulare a hotărârii, privind închirierea de active şi aprobarea fondului de protocol.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a apreciat că în condiţiile votului contra nu era necesară indicarea temeiurilor de drept, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea 31/1990.
Se mai arată că, în baza art. 111 pct. 2 alin. (2) lit. a) şi d) din Legea 31/1990, adunarea generală ordinară este obligată să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, după ascultarea raportului administratorilor şi cenzorilor, iar potrivit art. 158 alin. (3) din Legea 31/1990, adunarea generală poate aproba situaţiile financiare numai dacă sunt însoţite de raportul cenzorilor sau, după caz, a auditorilor financiari.
Neverificarea situaţiilor financiare de către cenzori sau auditori financiari face ca raportul de gestiune pe 2002 să nu fie conform cu prevederile legale, respectiv art. 111 pct. 2 din Legea 31/1990 şi pe conţinutul acestuia nu se poate fundamenta tragerea sau netragerea la răspundere a administratorului.
Votul acţionarilor E.E. şi E.J. a fost apreciat însă ca nefiind contrar intereselor societăţii, potrivit art. 126 din Legea 31/1990, întrucât analiza gestiunii administratorului unic al societăţii pe anul 2002 şi eventuala tragere la răspundere a acestuia sunt aspecte care nu-i vizează pe cei doi acţionari. Aceasta privea punctul 1 al ordinii de zi, pentru hotărârea A.G.A. din 5 iulie 2003.
În schimb, în ce priveşte hotărârea A.G.A., privind persoana ce reprezenta societatea pârâtă în instanţa penală şi constituirea societăţii pârâte ca parte civilă în procesul penal, votul celor doi acţionari este nelegal şi hotărârea de asemenea, deoarece asociaţii aveau interese contrare şi fără votul lor nu s-ar fi putut adopta această hotărâre.
Şi hotărârea referitoare la respingerea propunerii pentru alegerea comisiei de cenzori a fost apreciată ca nelegală întrucât, potrivit art. 8 lit. h), art. 111 pct. 3 lit. b) şi art. 157 alin. (3) din Legea 31/1990, numirea cenzorilor este obligatorie şi trebuiau numiţi şi numai doi dacă nu erau trei propuneri.
Hotărârea referitoare la închirierea de active şi fondul de protocol a fost considerată legală având în vedere că acţionarul A.P.A.P.S. a fost de acord cu închirierea de active, iar aprobarea unui fond de protocol de maximum 100.000.000 lei, nu contravine nici unei dispoziţii legale.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că nu s-a făcut dovada votului favorabil, privind închirierea activelor şi aprobarea fondului de protocol nefăcându-se o analiză de oportunitate a unor astfel de măsuri în condiţiile în care societatea înregistrase pentru anul financiar 2002 pierderi considerabile.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din procesul verbal al A.G.A. din 5 iulie 2003 a SC S.A. SA Ozun, din dosarul de fond rezultă că referitor la propunerea de închiriere a unor active, toţi acţionarii prezenţi au fost de acord, reprezentantul reclamantei votând împotriva, doar cu privire la constituirea unui fond de protocol de 100.000.000 lei.
Cu privire la oportunitatea constituirii unui asemenea fond de protocol, acest aspect nu poate face obiect de analiză pe temei de nelegalitate, astfel cum a fost motivat recursul, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se constată că nu a fost indicat nici un text de lege, care ar fi fost încălcat prin stabilirea unui fond de protocol de 100.000.000 lei.
Ca strategie economico-financiară măsura rămâne discutabilă fiind chiar posibilă influenţarea capacităţii de plată a societăţii, dar aceste aspecte nu se pot analiza doar din perspectiva încălcării art. 111 pct. 2 lit. a) şi d) din Legea 31/1990, astfel cum solicită recurenta.
Negăsindu-se întemeiate motivele invocate de recurentă, urmează a fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.) Bucureşti, împotriva deciziei nr. 18/ AP din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3626/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3597/2004. Comercial → |
|---|
