ICCJ. Decizia nr. 3652/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3652/2004
Dosar nr. 1552/2003
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Contestatorul E.F. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei comerciale nr. 721 din 7 februarie 2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 7637/2001.
Motivându-şi cererea contestatorul invocă dispoziţiile art. 318 teza 1 şi 2 C. proc. civ., arătând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe unele motive de casare şi hotărârea este rezultatul unei grave erori materiale.
Se susţine că nu a fost analizat motivul de recurs, privind faptul că actul de vânzare-cumpărare nu constituie fapt de comerţ în sensul art. 3 C. com.; că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost aplicată ca urmare a unei greşeli materiale în ceea ce priveşte societatea SC P. SRL.
Se mai arată că instanţa nu a analizat motivul de recurs privind nepredarea bunului vândut şi reaua-credinţă a reclamantului în executarea contractului.
Tot ca rezultat al unei greşeli materiale se consideră şi reţinerile referitoare la: inexistenţa raportului juridic între reclamant şi SC B. SRL, calitatea de vânzător a reclamantului pentru faptul că bunurile vândute nu ar aparţine reclamantului.
Este apreciată ca greşită opinia instanţei supreme referitoare la calitatea procesuală a cumpărătorului, care preia bunul dar nu plăteşte preţul respectiv restrângerea sferei persoanelor, care au calitate procesuală doar la importatorii care plătesc vama.
Contestatorul insistă şi pe faptul că vânzarea nu a fost rezolvată de drept şi cum doar cumpărătorul are acţiune în rezoluţiunea vânzării, în speţă cererea reconvenţională a fost anulată ca netimbrată.
Tot eroare materială este apreciată şi menţiunea din dispozitiv, în sensul că se schimbă în parte sentinţa civilă nr. 1002 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului Alba şi se respinge ca nefondată acţiunea faţă de SC P. SRL şi C.I., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală neprecizându-se care parte se schimbă şi care se menţine.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei, invocată de intimaţi, se constată că această hotărâre nu este dintre cele care se execută silit astfel că verificând data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre pentru a calcula termenul de un an, prevăzut de art. 319 C. proc. civ., se constată că hotărârea irevocabilă a fost pronunţată la 7 februarie 2003, iar contestaţia în anulare a fost depusă la 8 august 2003, astfel că indiferent când s-ar considera că a luat cunoştinţă contestatorul de Decizia instanţei supreme, contestaţia sa se încadrează în termenul de un an nefiind tardivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei pronunţate de instanţa de recurs se poate cere când soluţionarea cauzei este rezultatul unei greşeli materiale sau dacă respingând recursul sau admiţându-l doar în parte, a omis să analizeze vreunul din motivele de recurs.
Referitor la nepronunţarea pe motivul privind caracterul de raport juridic de drept comercial sau civil se constată că raportul juridic a fost analizat generic, ca raport juridic civil, întâi din perspectiva elementelor sale componente. Calitatea procesuală ca excepţie prealabilă ce trebuie analizată înaintea oricăror altor aspecte primând, instanţa de recurs a verificat doar corespondenţa dintre titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material şi calitate procesuală, ajungând la concluzia că nu există această corespondenţă, motiv pentru care, admiţând recursul şi apelul a respins acţiunea reclamantului ca fiind, promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În aceste condiţii era inutil ca instanţa de recurs să dezvolte o motivare amplă referitoare la caracterul de raport juridic de drept comercial sau civil al raportului juridic dedus judecăţii.
Cu privire la greşelile materiale care ar fi stat la baza soluţionării eronate a deciziei acestea se referă la aplicarea greşită a lipsei de calitate procesuală pasivă, nepredarea bunului vândut, reaua-credinţă a reclamantului în executarea contractului, inexistenţa raportului juridic dintre reclamant şi SC B. SRL, lipsa calităţii de vânzător a reclamantului, calitatea procesuală a cumpărătorului, rezoluţiunea vânzării. Toate aceste aspecte intră în sfera aplicării legii, corect sau greşit deci pot fi invocate ca şi greşeli de judecată, dar nu ca greşeli materiale.
Cum greşelile de judecată nu pot fi analizate pe calea contestaţiei în anulare, întrucât aceasta este doar o cale extraordinară de reformare pentru cazuri limitativ prevăzute de lege, iar aceste cazuri nu se regăsesc în speţă, rezultă că nu sunt întrunite condiţiile pentru admiterea contestaţiei în anulare, prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Referitor la schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 1002 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului Alba, fără a se menţiona care parte se schimbă şi care se menţine doar contestatorul este în eroare neînţelegând că acţiunea a fost respinsă, în întregime, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor, care au figurat în cauză menţinându-se anularea cererii reconvenţionale.
Negăsindu-se întemeiate nici motivele nepronunţării asupra unora din criticile formulate în recurs şi nici cele referitoare la greşeli materiale, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de intimatul E.F., împotriva deciziei nr. 721 din 7 februarie 2003, în dosarul nr. 7637/2001 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3684/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3626/2004. Comercial → |
|---|
