ICCJ. Decizia nr. 3625/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3625/2004
Dosar nr. 4676/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată, în Camera de Consiliu, de Judecătoria Iaşi, la data de 30 septembrie 2003, în dosarul nr. 2247/E/2003, s-a admis cererea de încuviinţare executare silită a sentinţei civile nr. 792/E/2003 a Tribunalului Iaşi, învestită cu formulă executorie la cererea creditoarei, D.I.R. Iaşi, contra debitoarei SC E.L.E. SRL Iaşi, constatându-se îndeplinite dispoziţiile art. 372 şi 3731 C. proc. civ.
Debitoarea a declarat apel împotriva încheierii, susţinând că hotărârea ce se execută nu constituie titlu executor, în sensul art. 3721 C. proc. civ. şi art. 7209 C. proc. civ., fiind atacată cu recurs, deoarece debitul nu este datorat.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 213 din 27 februarie 2004, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că sentinţa civilă nr. 792/2003 prezintă atât menţiunea că este definitivă, cât şi formula executorie, potrivit art. 269 alin. (1) C. proc. civ., încheiere care nu a fost atacată de către debitoare. De asemenea, hotărârea este executorie de drept, în temeiul art. 7208 C. proc. civ., incident în cauză şi nu art. 7209 C. proc. civ., invocat de debitoare, iar sentinţa pronunţată în contestaţia la executare nu are importanţă în cauză.
Debitoarea a formulat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, aşa cum a susţinut, hotărârea, pentru care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, se află în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formând obiectul dosarului nr. 2912/2003, cauză în care s-a solicitat şi suspendarea executării acesteia.
În afară de aceasta, prin sentinţa nr. 157 E din 6 februarie 2004, Tribunalul Iaşi a admis contestaţia la executare şi a anulat executarea silită a titlului executor, or, prin anularea executării silite, s-a anulat implicit şi încheierea de încuviinţare a executării silite şi încuviinţarea executării silite, conform art. 372, 3731 C. proc. civ. face parte din procedura de executare silită.
Hotărârea este nelegală şi datorită faptului că instanţa de apel a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile numai dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ. şi nu şi ale art. 7209 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească dată în materie comercială, care se aduce la îndeplinire prin executare silită, trebuie să poarte menţiunea că este irevocabilă pentru a constitui titlu executor, fără efectuarea altei formalităţi. Aceste dispoziţii derogă de la dreptul comun, reglementat de art. 374 şi 376 C. proc. civ.
Totodată, Decizia recurată este criticabilă, pentru că s-a reţinut că sentinţa civilă nr. 157/2004 a Tribunalului Iaşi nu are putere de lucru judecat, de vreme ce anulează în întregime executarea silită, iar debitul a fost creat de o altă societate comercială.
A invocat şi încălcarea normelor de procedură, nefiind citată legal la judecata cererii de încuviinţare a executării silite, motiv care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, se găseşte nefondat.
Critica privind nelegalitatea hotărârii, motivat de faptul că sentinţa civilă nr. 792/E/2003, pronunţată de Tribunalul Iaşi, nu constituie titlu executor, fiind atacată cu recurs, nu poate fi primită.
În principiu, pentru a putea constitui titlu executoriu, hotărârea trebuie să fi rămas definitivă sau să fi devenit irevocabilă.
Această cerinţă a caracterului definitiv sau irevocabil rezultă din coroborarea art. 372, art. 374 alin. (1), art. 376 alin. (1) şi art. 379 C. proc. civ., care dispune că numai hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile pot fi învestite cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc. civ.
Art. 377 C. proc. civ. defineşte hotărârile definitive şi pe cele irevocabile, arătând, la pct. 1, că sunt hotărâri definitive - „hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel", iar art. 7208 C. proc. civ., stipulează că „hotărârile date în primă instanţă, în materie comercială, sunt executorii", încât instanţa de apel corect a reţinut că sentinţa a întrunit condiţiile legale pentru învestire.
Pe de altă parte, atacarea cu recurs a hotărârii nu are relevanţă juridică sub aspectul caracterului său executoriu atât timp, cât nu s-a dovedit că s-a obţinut suspendarea executării, potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. civ., recursul nefiind suspensiv de executare de drept decât în situaţiile expres prevăzute de text, care nu se regăsesc în cauză.
Cât priveşte sentinţa civilă nr. 157/E din 6 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi, prin care s-a admis contestaţia la executare, aceasta nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs, care este în curs de soluţionare, încât nu poate fi invocată de către recurentă în favoarea sa, sub aspectul desfiinţării executării.
Nu are, deci, putere de lucru judecat.
În privinţa incidenţei în speţă a dispoziţiilor speciale din art. 7209 C. proc. civ., rezultă deja din cele arătate că executarea s-a pornit legal, pe baza unei hotărâri definitive şi care, potrivit art. 7208 C. proc. civ., este executorie de drept şi poate fi învestită cu formulă executorie, potrivit acestui text de lege.
Printr-un ultim motiv de recurs s-a criticat în această fază procesuală şi necitarea la judecata cererii de încuviinţare a executării silite, dar, potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., instanţa încuviinţează, printr-o procedură necontencioasă, executarea silită prin încheiere dată în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor încât legea nu a fost încălcată, nici sub acest aspect.
Faţă de cele arătate, recursul este nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea, SC E.L.E. SRL Iaşi, împotriva deciziei nr. 213 din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3651/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3616/2004. Comercial → |
|---|
