ICCJ. Decizia nr. 3595/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3595/2004
Dosar nr. 6405/2001
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 august 2000, reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala P.E. Botoşani, a chemat în judecată pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, pentru a fi obligată la plata sumei de 39.350.652 lei, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea cantităţii de 3.000 kg benzină premium II constatată lipsă pe timpul transportului.
În motivare, s-a arătat că, la vagonul cu terminaţia nr. 5153.7, încărcat cu 42.850 kg benzină premium II, ce a fost expediat la data de 9 aprilie 2000, s-a constatat o lipsă de 3.000 kg benzină premium II, invocând culpa cărăuşului care a pus la dispoziţie un vagon cu defecţiuni la sistemul de închidere, care permitea sustragerea, fapt constatat şi prin procesul-verbal nr. 14/2000.
Valoarea daunei a fost calculată la preţul cu amânuntul conform notei de debitare-creditare nr. 213033/2000.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 67/E din 15 ianuarie 2001, a respins acţiunea ca nefondată.
A reţinut că vagonul în litigiu a fost preluat de către reclamantă fără obiecţiuni, la 9 aprilie 2000, iar ulterior a solicitat recântărirea, conform adresei nr. 511 din 14 aprilie 2000 şi constituirea comisiei de verificare şi constatare.
La data de 17 aprilie 2000 (după 3 zile de preluare) comisia a verificat vagonul şi a constatat că sigiliile sunt intacte şi corect aplicate, iar capacul domei se poate ridica 1,5 C. com, dar a concluzionat că, din punct de vedere al etanşeităţii, mijlocul de transport nu permite scurgerea mărfii prin deschiderea ventilului central.
Procedând la cântărire s-a constatat lipsa.
În raport cu această situaţie de fapt şi având în vedere că reclamanta a primit vagonul fără obiecţiuni, instanţa a concluzionat că răspunderea cărăuşului a fost înlăturată, potrivit art. 440 C. com., aceasta răspunzând doar până la momentul eliberării mărfii.
Reclamanta a formulat apel, invocând netemeinicia şi nelegalitatea, deoarece, la destinaţie, s–a constatat o lipsă care provine de pe parcursul transportului, în condiţiile în care s-a stabilit, prin procesul-verbal nr. 14/2000, că doma se putea ridica la 1,5 C. com., permiţând, astfel, sustragerea.
În drept, a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 7 din Reglementările privind operaţiunile de predare primire a vagoanelor cisterne, goale şi încărcate, potrivit cărora „starea tehnică a vagonului cisternă, la capacul domei, să nu aibă joc peste 5 mm (...)", prin preluarea vagonului fără obiecţiuni de la furnizor, cărăuşul confirmând, dimpotrivă, că mijlocul de transport este corespunzător, cât şi art. 82.1, 82.5 şi 83.1 din Regulamentul de Transport C.F.R. din 1997, aprobat prin OG nr. 41/1997, potrivit cărora acesta este răspunzător pentru efectuarea transportului şi de integritatea mărfurilor pe întreg parcursul până la eliberare.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor, el a fost calculat, conform art. 85.2 din acelaşi regulament.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 2000 din 14 mai 2001, a respins apelul ca nefondat, reţinând, în esenţă, că instanţa de fond a stabilit corect răspunderea în raport cu starea de fapt, cărăuşul eliberând marfa, la destinaţie, reclamantei, care a primit-o fără obiecţiuni.
Reclamanta a formulat recurs, reiterând criticile de nelegalitate formulate în apel.
Recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 82.1 din Regulamentul C.F.R. reglementează răspunderea cărăuşului pentru executarea transportului în bune condiţii şi pentru integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare, instituindu-se exonerarea, în condiţiile art. 82.5, dacă mijlocul de transport a ajuns la destinaţie fără urme de violare sau sustragere.
În speţă, s-a stabilit că vagonul avea la destinaţie toate sigiliile intacte şi nu prezenta nici o urmă de violare sau sustragere, împrejurarea că vagonul a fost preluat la expediţie cu doma, care se putea ridica cca. 1,5 cm şi nu maxim 5 mm, cât prevede art. 7 din Regulamentul privind operaţiunile de predare-primire a vagoanelor, neavând, deci, relevanţă, prezumţia de răspundere a cărăuşului fiind răsturnată în aceste condiţii.
Pe de altă parte, prezumţia de răspundere operează până la eliberarea mărfii, iar faptul că pârâta a preluat vagonul de la cărăuş fără obiecţiuni este un argument în plus, cererea de recântărire având loc după preluarea vagonului, aşa cum legal au reţinut instanţele.
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P.E. Botoşani, împotriva sentinţei nr. 67/E din 15 ianuarie 2001, pronunţată de Tribunalul Iaşi ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3602/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3582/2004. Comercial → |
|---|
