ICCJ. Decizia nr. 3651/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3651/2004
Dosar nr. 354/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4534 din 20 noiembrie 2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 7756/2001, s-a admis recursul declarat de reclamanta SC W.E.I. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 436 din 23 aprilie 1998 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială şi s-a modificat, în sensul că s-a respins apelul declarat de pârâta SC Q.I.I. SRL Craiova, împotriva sentinţei nr. 1117 din 25 septembrie 1997 a Tribunalului Dolj.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare pârâta SC Q.I.I. SRL Craiova.
Prin primul motiv a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei acesteia şi a arătat că, admiţând recursul, instanţa a obligat-o faţă de reclamantă la plata sumei de 20.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, fără probe suficiente, soluţia corectă fiind aceea de casare cu trimitere în vederea administrării de noi probe pentru stabilirea prejudiciului.
Un alt motiv este acela că procedura de citare a părţilor nu s-a făcut legal, acestea fiind citate doar la uşa instanţei şi nu într-un ziar de largă răspândire, astfel că hotărârea este opozabilă numai acesteia, ceea ce este inadmisibil în opinia sa.
Prin ultimul motiv de contestaţie, a arătat că recursul formulat de recurentă împotriva deciziei a fost declarat de avocat fără a avea împuternicire legală, ceea ce îl făcea nul, excepţie asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
În drept şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare poate fi introdusă de partea interesată, pentru motivele prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ. şi în condiţiile de admisibilitate evocate de aceste texte de lege.
Primul text de lege se referă la situaţia când partea nu a fost regulat citată pentru ziua când s-a judecat pricina şi la ipoteza când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispoziţiilor imperative referitoare la competenţă.
Al doilea text de lege vizează situaţia când dezlegarea dată este rezultatul unor erori materiale, respectiv când respingând sau admiţând în parte recursul, instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Din analiza textelor de lege rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi promovată numai de partea care justifică un interes ori pentru motivele limitativ prevăzute, adică de cel vătămat şi pentru aspectele formale ale judecăţii şi, nicidecum, nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor ori omisiunea de a se pronunţa se referă la motivele de casare invocate de recurent.
S-a susţinut de către contestatoare, prin primul motiv, care se încadrează în art. 318 teza 1 C. proc. civ., că dezlegarea dată este rezultatul unei analize incorecte şi incomplete a probelor, ceea ce nu echivalează, deci, cu o eroare materială în sensul legii, partea tinzând la rejudecarea cauzei pe fond.
Prin al doilea motiv, încadrat în art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a invocat necitarea celorlalte părţi, prin publicitate într-un ziar, ceea ce nu poate fi, de asemenea, acceptat, contestatoarea nejustificând interesul, deoarece, nefiind vorba de o garanţie a dreptului la apărare, de nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a putut fi prezentă în instanţă pentru a-şi formula apărările, ceea ce nu este cazul în speţă.
Prin ultimul motiv de contestaţie, încadrat în art. 318 teza a 2-a C. proc. civ., a ridicat nepronunţarea instanţei asupra excepţiei nulităţii recursului, nefiind semnat de cel care l-a formulat, prin reprezentantul său legal.
Or, instanţa este obligată a se pronunţa numai asupra a ceea ce s-a cerut, ceea ce a şi făcut, această excepţie, nefondată de altfel, nefiind invocată.
Aşa fiind, hotărârea este pe deplin la adăpost de criticile formulate şi, în baza art. 320 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă, la fel ca şi cererea de suspendare a executării, iar, pe cale de consecinţă, contestatoarea va fi obligată, în baza art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC Q.I.I. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 4534 din 20 noiembrie 2003, în dosarul nr. 7756/2001 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei, SC W.E.I. SRL Craiova, suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3653/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3625/2004. Comercial → |
|---|
