ICCJ. Decizia nr. 3672/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3672 /2004
Dosar nr. 2543/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 septembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în Camera de Consiliu, s-a respins cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc C.C., la solicitarea creditoarei S.N.C.F.R. Bucureşti, reprezentată legal de S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, în contradictoriu cu debitorul SC F.X. SA Săvineşti.
Această încheiere a fost menţinută de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 137 din 12 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea S.N.T.F.M. Bucureşti, împotriva susmenţionatei încheieri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, la fel ca prima instanţă, că prin sentinţa nr. 7076 din 30 octombrie 2000, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, rămasă irevocabilă, s-a admis cererea reclamantei creditoare S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta debitoare SC F.X. SA Săvineşti, şi s-a validat poprirea pentru suma de 48.411.621 lei.
Ca atare, cum către părţi s-a mai pronunţat o hotărâre, prin care s-a dispus validarea popririi pentru acelaşi debit, prin care se solicită din nou executarea prin poprire, cererea creditoarei nu poate fi primită, în condiţiile în care nu s-a produs nici o dovadă, care să ateste că urmărirea anterioară nu a fost finalizată din cauza absenţei bunurilor urmăribile, aceasta, mai ales, dacă se are în vedere faptul că cele două debite sunt diferite, respectiv 8.411.621 lei, faţă de 35.699.658 lei, precum şi împrejurarea că, de asemenea, în cauză nu s-a dovedit că debitul pentru care s-a formulat a doua cerere de executare nu a fost stins, în urma executării primei hotărâri, prin care s-a validat poprirea.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs creditoarea S.N.T.F.M. R.A. Bucureşti, invocând, ca motiv de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 8 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 138/2000, de modificare a Codului de procedură civilă, dosarele de executare silită aflate pe rolul instanţelor de judecată trebuiau înaintate birourilor de executori judecătoreşti şi că, faţă de această situaţie, cererea sa adresată Biroului executorului judecătoresc C.C. şi care a format obiectul dosarului nr. 1145/Ex/2003 al Judecătoriei Piatra Neamţ, trebuia considerată ca o continuare a executării silite de validare şi nu în sensul strict la începerii unei noi executări silite prin poprire, aşa cum au apreciat greşit instanţele cum s-au pronunţat în cauză.
Se mai susţine, de către recurentă, că evidenţele sale contabile demonstrează că, în realitate, sumele pentru care a formulat cererea de executare silită nu au fost achitate de debitoare, iar în ceea ce priveşte neconcordanţa dintre suma înregistrată în evidenţa sa contabilă şi cea pentru care s-a formulat cererea de executare, susţine că aceasta se datorează neînregistrării în contabilitate, în soldul debitorului, a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată, care au fost înregistrate în contul de venituri, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
În consecinţă, creditoarea solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi, pe fond, admiterea cererii de executare silită prin poprire, pentru suma de 48.411.621 lei.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că recurenta S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA Bucureşti recunoaşte că, prin sentinţa nr. 7076 din 30 octombrie 2000, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a admis cererea acesteia, în contradictoriu cu debitoarea SC F.X. SA Săvineşti şi s-a dispus validarea popririi pentru suma de 48.411.621 lei.
Ca atare, în mod corect, instanţele au reţinut că cea de a doua cerere de încuviinţare a executării silite, respectiv cererea de faţă, prin care se pretindea că în fapt se solicită reluarea executării silite iniţiale prin poprire, nu poate fi primită, în raport de dispoziţiile coroborate ale art. 3731 şi 3716 C. proc. civ., în lipsa unor dovezi din care să rezulte că prima executare nu a putut fi finalizată, din cauza absenţei bunurilor urmăribile ale debitoarei.
De asemenea, corect instanţele au apreciat că, dat fiind cuantumurile diferite ale celor două debite pentru care s-a solicitat încuviinţarea executării silite, adică 48.411.621 lei, care a făcut obiectul primei cereri şi, respectiv, 35.699.201 lei, care a format obiectul celei de a doua cereri (sumă precizată în adresa nr. 1578 din 12 iunie 2003, emisă de creditoarea S.N.T.F.M. Bucureşti), de 35.699.201 lei, nu se poate reţine că, în cauză ar fi vorba de acelaşi debit, ci de debite diferite şi, cum, în speţă, nu s-a făcut dovada neachitării debitului pentru care s-a formulat cea de a doua cerere de executare silită, justificat, a fost respinsă şi respectiv menţinută soluţia de respingere a acestei din urmă cereri.
În concluzie, în lipsa unor dovezi pertinente şi concludente cauzei, care să ateste că cea de a doua cerere priveşte continuarea executării sentinţei de validare nr. 7076 din 30 octombrie 2000 şi nu începerea unei noi executări (aşa cum se pretinde prin motivele de recurs), se constată că susţinerile creditoarei nu pot fi primite, în contextul în care aceasta nu a probat că, în realitate, creanţa pentru care a fost încuviinţată executarea silită prin poprire nu a fost valorificată.
Aşa fiind, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea S.N.T.F.M. C.F.R. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 137 din 12 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3812/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5199/2004. Comercial → |
|---|
