ICCJ. Decizia nr. 3821/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3821/2004
Dosar nr. 7254/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 septembrie 2003, reclamantul S.N. a solicitat ca în contradictoriu cu S.A. Curtea de Argeş şi A. Piteşti să se dispună anularea hotărârii adunării generale extraordinare din 27 august 2003, prin care s-a cerut preşedintelui A. Piteşti să convoace o altă adunare generală precum şi a hotărârii A.G.E.A. din 3 septembrie 2003, în baza căreia s-a dispus retragerea mandatului său de preşedinte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că a fost desemnat prin hotărârea adunării generale a membrilor S.A. Curtea de Argeş, preşedinte, calitate în care a încheiat un contract de administrare şi gestionare pe o perioadă de 5 ani. La data de 6 aprilie 2001, adunarea generală extraordinară a societăţii a dispus înlăturarea din funcţia de preşedinte, iar la data de 2 mai 2005 excluderea din rândul membrilor. Prin deciziile nr. 584/R/C/C din 7 mai 2003 şi 313/R/C din 10 martie 2003, au fost anulate cele două hotărâri. La data de 27 august 2003, în cadrul hotărârii generale a S.A. Curtea de Argeş, s-a luat hotărârea de a cere intervenţia A. Argeş şi a se convoca o nouă adunare generală la data de 3 septembrie 2003, când s-a retras mandatul de preşedinte al reclamantului ce i-a fost acordat, conform contractului 2633 din 21 aprilie 2004. Reclamantul arată că hotărârea din 3 septembrie 2003 este nelegală, deoarece convocarea a fost făcută de preşedintele A. Argeş, care nu are competenţa de a dispune o astfel de măsură, membrii societăţii nu au fost înştiinţaţi în scris.
Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 101 din 20 ianuarie 2004, a respins acţiunea reclamantului, obligându-l la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată pârâtei S.A., reţinând că din procesul verbal al adunării generale din data de 3 septembrie 2003, rezultă că s-a hotărât prin vot liber ca funcţia de preşedinte să fie deţinută de S.T., în timp ce S.N. nu a acumulat nici un vot şi deci voinţa membrilor societăţii nu poate fi conturată de către instanţă.
Împotriva sentinţei instanţei de fond reclamantul a declarat apel criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei arătând că instanţa nu a ţinut seama de imposibilitatea de a-şi exprima votul în A.G.E.A. din 27 august 2003, întrucât a fost împiedicat să participe la adunare aşa cum rezultă din procesul verbal întocmit de lucrătorii poliţiei locale; greşit s-a apreciat ca legală convocarea A.G.E.A. din 3 septembrie 2003, dispusă de preşedintele A. fără a se face dovada situaţiei excepţionale; în statut nu se prevede posibilitatea constituirii unei comisii de propuneri privind condiţiile la funcţia de preşedinte, aşa încât măsura luată este nelegală, voinţa membrilor participanţi nu a fost exprimată statutar, aşa încât nu poate fi impusă; greşit s-a apreciat ca fiind incidente regulile mandatului în privinţa contractului de administrare perfectat de reclamant din moment ce în statut s-au prevăzut la art. 23.2 condiţiile în care poate proceda la rezilierea lui, hotărârea este în contradicţie cu Decizia instanţelor judecătoreşti.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 116/ A-C pronunţată la 5 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului, obligându-l la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că în apel nu au fost invocate motive de nelegalitate ale A.G.E.A. din 3 septembrie 2003, în condiţiile art. 13.3 din Statut şi cum voinţa socială are caracter deliberativ, soluţia criticată se dovedeşte a fi legală şi temeinică.
Cu petiţia înregistrată la data de 28 aprilie 2004, reclamantul a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs invocate, recurentul arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii susţinând că:
- instanţa de fond şi instanţa de apel greşit au reţinut că raportul juridic dintre recurentul, reclamant şi intimata, pârâtă S.A. Curtea de Argeş, este un raport supus regulilor mandatului comercial şi dispoziţiile art. 1532 C. civ. şi deci revocarea unui asemenea mandat putea interveni oricând fără a fi nevoie să se stabilească o culpă a mandatarului;
- hotărârea a nesocotit clauzele convenţiei încheiate între S.A. şi recurent, contractul de administrare şi gestionare a patrimoniului a fost încheiat pe 5 ani.
- hotărârea a nesocotit şi dispoziţiile statutare ale art. 23.2, în care s-au prevăzut cazuri exprese când poate fi reziliat contractul de administrare, gestionare a patrimoniului. Astfel, potrivit acestui text, arată recurentul, preşedintele poate fi revocat din funcţie pentru „încălcarea gravă a prevederilor legislaţiei ţării sau a reglementărilor cooperaţiei meşteşugăreşti, incompetenţă în gestionarea patrimoniului sau în conducerea organizaţiei, administrarea şi gestionarea necorespunzătoare a patrimoniului încredinţat, lipsă de loialitate sau abuz de încredere în funcţia încredinţată, fenomene de corupţie, retragerea brevetului de administrare, precum şi în cazul reducerii în cursul unui trimestru a patrimoniului organizaţiei cu peste 10% sau reducerea locurilor de muncă aprobate de adunarea generală anuală, cu excepţia cazurilor determinate de motive economice, tehnologice sau de forţă majoră". În contextul acestui motiv, recurentul arată că numirea de către adunarea generală a unui alt preşedinte, fără ca în sarcina sa să se stabilească o încălcare a uneia s-au mai multor cerinţe impuse de statutul societăţii, este o măsură nelegală şi deci hotărârea adunării generale, trebuia să fie anulată de instanţa de judecată.
- hotărârea adunării generale din 3 septembrie 2003 este nelegală, pentru că vorbeşte despre înfiinţarea unei comisii care să propună candidaturi pentru funcţia de preşedinte, iar o astfel de măsură nu este prevăzută de statutul de societate.
- hotărârea din 27 august 2003 este nelegală, pentru că nu a rezolvat cererea recurentului privitoare la respectarea celor două decizii ale Curţii de Apel Piteşti: nr. 313/R-C din 10 martie 2003, prin care s-a decis că niciodată nu a pierdut calitatea de membru cooperator şi Decizia nr. 584/R-C din 7 mai 2003 prin care s-a stabilit că este în continuare preşedintele S.A. Curtea de Argeş;
- la adunarea generală din 27 august 2003 a fost împiedicat să participe şi hotărârea adoptată în această adunare trebuia să cuprindă răspunsul la solicitarea de a fi respectate cele două decizii ale Curţii de Apel Piteşti, iar adunarea nu a soluţionat cererea, ceea ce demonstrează o încălcare a drepturilor sale, faţă de care Statutul societăţii prevede sancţiunea nulităţii hotărârii.
Adunarea generală din 3 septembrie 2003 nu a fost legal convocată, deci este lovită de nulitate indiferent de cuprinsul hotărârii.
Pentru motivele invocate recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond anularea celor două hotărâri ale adunării generale.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat.
Analizând motivele de recurs invocate, în raport de actele şi lucrările aflate la dosar, se apreciază că aceste motive nu sunt întemeiate.
Astfel, motivele privind greşita interpretare a raportului juridic existent între recurent şi intimată nu pot fi primite, instanţa de apel ca de altfel şi instanţa de fond, bine au reţinut că mandatul încetează, în condiţiile art. 1552 C. civ. şi prin revocare, caz în care nu este necesar să fie imputate fapte de natura celor arătate expres în Regulamentul de Ordine Interioară, la art. 47, deci calitatea de administrator având un caracter „intuitu personae" revocarea poate interveni oricând şi independent de vreo culpă contractuală a administratorului.
Critica de nelegalitate a adunării generale de la 3 septembrie 2003, nu este întemeiată, deoarece constituirea unei comisii care să propună candidaturi pentru funcţia de preşedinte, nu încalcă nici o normă imperativă reglementată de lege. Din procesul verbal al acestei adunări generale rezultă că s-a hotărât prin vot liber ca funcţia de preşedinte să fie deţinută de d-l S.T., în timp ce recurentul nu a acumulat nici un vot, deci voinţa membrilor societăţii a fost de schimbare din funcţie a reclamantului, iar această voinţă nu poate fi cenzurată de instanţele de judecată.
Susţinerea nelegalităţii hotărârii din 27 august 2003, nu are temei întrucât la această adunare s-a luat hotărârea de a cere intervenţia A. Argeş (asociaţia teritorială la care pârâta era afiliată) şi a se convoca o nouă adunare generală la 3 septembrie 2003, convocare ce intra în competenţa preşedintelui asociaţiei teritoriale, în baza art. 13.3 din Statut.
În consecinţă, având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală, recursul declarat de reclamant va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.N., împotriva deciziei nr. 116/ A-C din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3984/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1297/2004. Comercial → |
|---|
