ICCJ. Decizia nr. 3697/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3697/2004
Dosar nr. 4863/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul N.P., în calitate de reprezentant al sc e.I.N.C. S.U.A., cu sediul ales în oraşul Vaslui, a chemat în judecată pe pârâta SC E.L.A. SRL, societate în lichidare, prin lichidator SC S.I.Q. SRL Bacău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea licitaţiei de vânzare organizată de SC Q.A. SRL a bunurilor mobile din 14 august 2003 şi a bunurilor imobile din data de 29 august 2003, bunuri aparţinând SC E.L.A. SRL, societate în lichidare, prin lichidator SC S.I.Q. SRL Bacău.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că societatea lichidatoare, SC S.I.Q. SRL, a scos la licitaţie publică bunuri mobile şi imobile ale SC E.L.A. SRL, societate care are ca asociaţi SC C.A.R. SRL şi SC E.I.N.C. S.U.A.
Având în vedere contractul privind licenţa de utilizare a brevetului încheiat între societatea reclamantă şi SC E.L.A. SRL, prin care aceasta din urmă s-a obligat ca produsele finite să fie distribuite exclusiv către SC E.I.N.C. S.U.A., lichidatorul societăţii pârâte nu avea dreptul (în lipsa acordului reclamantei) să scoată la vânzare publică produsele finite, rezultate din activitatea societăţii lichidate şi nici stocurile de materie primă folosite de pârâta, SC E.L.A. SRL, în activitatea sa.
A mai arătat reclamantul că, în ceea ce priveşte licitaţia de vânzare publică a bunurilor imobile, societatea lichidatoare a scos la vânzare instalaţii aferente pentru producţia de substanţe aromate, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 249 din Legea nr. 31/1990, care interzice vânzarea în bloc a utilajelor, adică fără a se arăta fiecare imobil în parte din cadrul instalaţiei menţionate.
Ca urmare a celor mai sus menţionate, reclamanta susţine că i s-a încălcat dreptul de proprietate, întrucât societatea lichidatoare a scos la vânzare bunurile societăţii fără acordul său, asupra categoriilor de bunuri care urmează a fi vândute, precum şi asupra preţului de vânzare a acestora, astfel că, pe cale de consecinţă, se impune admiterea acţiunii şi anularea licitaţiilor din 14 august şi, respectiv, 29 august 2003.
La data de 18 august 2003 a formulat, în calitate de acţionar majoritar al SC E.L.A. SRL, cerere de intervenţie în interes propriu, SC C.A.R. SA Oneşti, precizând că, în calitatea arătată, are interes ca lichidarea SC E.L.A. SRL să se desfăşoare în condiţii de legalitate şi operativitate, obiectiv care nu a putut fi îndeplinit datorită abuzurilor săvârşite de reclamantă în exercitarea unor pretinse drepturi ale sale, pentru ca, ulterior, prin întâmpinare, să solicite respingerea acţiunii.
La data de 29 septembrie 2003, societatea reclamantă a renunţat la capătul de cerere privind anularea licitaţiei din 14 august 2003.
Prin sentinţa nr. 2537 din 6 noiembrie 2003, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, a hotărât astfel:
Ia act de renunţarea la judecată cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea licitaţiei din 14 august 2003.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect anularea licitaţiei de bunuri mobile pentru data de 29 august 2003, formulat de reclamanta SC E.I.N.C. S.U.A., cu sediul ales în Vaslui, în contradictoriu cu pârâta SC E.L.A. SRL, prin lichidator SC S.I.Q. SRL Bacău şi intervenienta SC C.A.R. SA Oneşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în raport cu mandatul dat societăţii lichidatoare, prin sentinţa nr. 367 din 26 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bacău, prin care aceasta a fost numită în această calitate, pârâta trebuia să îndeplinească atribuţiile prevăzute la art. 247, 248, 249, 250-254 şi 257 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel că, începând cu data de 29 august 2003, lichidatoarea pârâtă, SC S.I.Q. SRL Bacău, a vândut, la licitaţie, mai multe componente, respectiv, echipamente interdependente, sisteme de alimentare, evacuare, canalizare, producere de energie, precum şi construcţiile în care aceste instalaţii au fost încorporate.
A mai reţinut instanţa de fond că instalaţia tehnologică pentru fabricarea produselor aromate are un caracter de unicat, iar dezmembrarea ei ar conduce la scăderea valorii bunului imobil vândut la licitaţie, deoarece echipamentele instalaţiei au o valoare economică numai datorită apartenenţei la ansamblul unitar funcţional, astfel că, de această situaţie, vânzarea bunului imobil, proprietatea SC E.L.A. SRL, la licitaţia din 29 august 2003, nu cade sub incidenţa art. 249 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, întrucât, în speţă, nu este vorba, potrivit celor arătate, de bunuri care pot fi vândute separat şi, ca atare, cu această motivare, tribunalul a respins, ca nefondat, capătul de cerere la care a fost restrânsă acţiunea, având ca obiect anularea licitaţiei de bunuri imobile organizată la 29 august 2003.
Apelul declarat împotriva sus menţionatei sentinţe de către reclamanta SC E.I.N.C. SUA, cu sediul ales în Vaslui, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 23 din 5 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ.
Pentru a adopta această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corespunzătoare probelor de la dosar şi că a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi, ca atare, a respins, ca nefondată, acţiunea, astfel cum a fost restrânsă (respectiv, numai la anularea licitaţiei din 29 august 2003).
Totodată, în fundamentarea soluţiei, instanţa de apel a mai reţinut că susţinerile reclamantei sunt contradictorii, deoarece în contestaţia la executare, soluţionată prin Decizia nr. 232 din 19 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Bacău, aceasta a pretins că instalaţia de produse aromate constituie un bun imobil şi, ca atare, nu trebuia să se facă vânzarea pe părţi componente, pe când în apel, susţine contrariul, în sensul că fiecare bun mobil din instalaţie trebuia să aibă preţul său.
A mai reţinut instanţa de apel, plecând de la considerentele arătate, că nu poate fi primită nici susţinerea reclamantei, în sensul că acesteia i s-ar fi încălcat dreptul de proprietate industrială asupra instalaţiei respective, din moment ce vânzarea s-a făcut în bloc.
În ce priveşte criticile formulate în legătură cu utilizarea brevetului de invenţie RO nr. 113142 şi a Know-how-ului, s-a apreciat că nici acestea nu sunt întemeiate, deoarece apelanta a fost încunoştiinţată de lichidator că poate participa la licitaţie şi că, potrivit caietului de sarcini, are un drept de preferinţă, la preţ egal, în raport cu oricare terţ participant.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.I.N.C. S.U.A. cu sediul ales în municipiul Vaslui, reluând, sub forma criticilor, susţinerile făcute la fond şi care au constituit ulterior şi motiv de apel.
Se susţine, în esenţă, că, prin vânzarea în bloc a bunurilor societăţii în lichidare SC E.L.A. SRL, lichidatorul, SC S.I.Q. SRL, a încălcat dispoziţiile art. 249 lit. c) din Legea nr. 91/1990, republicată, care interzice o astfel de vânzare, cu consecinţa înlăturării recurentei, în calitate de deţinător al drepturilor de proprietate industrială, de a-şi valorifica aceste drepturi, din moment ce, pe de o parte, instalaţia tehnologică a fost vândută fără ca reclamanta să participe la această operaţiune, iar, pe de altă parte, cumpărătorul nu poate folosi instalaţia decât, exclusiv, pentru fabricarea produselor pentru care a fost concepută, astfel că, în aceste circumstanţe, în fapt, a fost deposedată fără nici o plată de drepturile la care s-a făcut referire mai sus (de proprietate industrială), întrucât adjudecatarul poate declara oricând că la data licitaţiei a fost de bună credinţă şi, ca atare, că nu datorează redevenţe sau despăgubiri pentru bunurile adjudecate, deşi recurenta a adus ca aport în natură la constituirea societăţii intrată în lichidare Know-How-uri şi brevete care au fost utilizate la realizarea instalaţiei tehnologice, pentru fabricarea produselor aromate cu caracter de unicat.
Mai susţine recurenta că, prin vânzarea în bloc a bunurilor societăţii intrată în lichidare, ca un „tot funcţional" şi fără a se arăta fiecare parte componentă cu preţul corespunzător, lichidatorul i-a cauzat o serie de daune, potrivit celor arătate mai sus, care nu pot fi înlăturate decât prin anularea licitaţiei din 29 august 2003, aceasta cu atât mai mult, cu cât, din caietul de sarcini şi publicaţia de vânzare, rezultă că, în realitate, vânzarea la licitaţie a privit numai bunurile imobile din patrimoniul SC E.L.A. SRL Oneşti, deşi, în realitate, au fost incluse în această categorie şi bunuri mobile, cum ar fi echipamente de laborator şi mai ales instalaţia de gaz cromatografe, care sunt bunuri mobile.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi, pe fond, anularea licitaţiei din 29 august 2003.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
Prin criticile recurentei, astfel cum au fost formulate, nu se constată, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de către instanţa de apel, pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de casare, limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul cărora se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri, situaţie în care se constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC E.I.N.C. S.U.A., împotriva deciziei nr. 23 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3709/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3682/2004. Comercial → |
|---|
