ICCJ. Decizia nr. 3709/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3709/2004
Dosar nr. 6607/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8793 din 19 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploieşti, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SNP P.M. SA Bucureşti, sucursala P.O. Mureş, în contradictoriu cu pârâtele SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov şi SC P.S. SA Ploieşti şi tot în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC P.S. SA Ploieşti, obligând pe prima pârâtă SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov, să plătească reclamantei suma de 48.636.864 lei, contravaloare marfă şi 3.683.212 lei, cheltuieli de judecată, iar pârâtei SC P.S. SA Ploieşti, 1.183.703 lei, contravaloare tarif transport şi 99.336 lei, cheltuieli de judecată, fiind respinse pretenţiile, faţă de pârâta SC P.S. SA Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, din actele de la dosar, rezultă că, la data de 5 februarie 2003, au sosit în gara Luduş vagoanele cu terminaţia 3991 şi 5666, încărcate cu produse petroliere expediate la data de 30 ianuarie 2003 şi că la destinaţie s-a constatat că acestea prezintă nereguli comerciale la capacul domei, precum şi o lipsă de 2.444 kg motorină 0,2%, în valoare de 48.636.864 lei, situaţii constatate prin procesul verbal de eveniment, precum şi prin procesul verbal de recepţie întocmit la destinaţie.
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că probele dosarului atestă că răspunderea pentru marfa lipsă constatată la destinaţie revine cărăuşului feroviar, care a preluat vagonul la transport fără obiecţiuni, ceea ce presupune că acesta era apt din punct de vedere tehnic şi comercial şi l-a predat la destinaţie cu urme de violare şi marfă lipsă din conţinut, ceea ce atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 82-83 din Regulamentul de transport C.F.R., aprobat prin OG nr. 41/1997.
Apelul declarat de pârâta SNTFM, C.F.R.M. SA, sucursala Braşov, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 238 din 25 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa de apel reţinând, în fundamentarea soluţiei, că susţinerile apelantei în sensul lipsei sale de vinovăţie, cu privire la marfa constatată lipsă la destinaţie, sunt nefondate, în contextul în care, atât constatarea neregulilor comerciale la vagoanele menţionate, cât şi lipsurile cantitative de marfă s-au consemnat în acte încheiate în prezenţa delegatului nostru din partea Primăriei oraşului Luduş şi reprezentantul organului de poliţie local, astfel că, faţă de cele expuse, a concluzionat instanţa de apel că bine judecătoria a angajat răspunderea cărăuşului (care a primit vagoanele la transport fără obiecţiuni), pentru daunele solicitate de reclamantă prin acţiune, reprezentând contravaloarea mărfii constatată lipsă la destinaţie.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor, instanţa de apel a considerat că acesta a fost corect stabilit de prima instanţă, în raport de dispoziţiile art. 85.2 din Regulamentul de transport pe C.F.R., care statuează că volumul acestora este echivalent preţului curent al mărfii, care în cazul produsului petrolier include accize, T.V.A. şi taxa de drum, care devin exigibile din momentul expedierii mărfii de către rafinăria furnizoare.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov, invocând, ca motive de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 10 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, de către pârâtă, că procesul verbal preliminar din 6 februarie 2003 nu face dovada culpei sale, în legătură cu marfa constatată lipsă la destinaţie, din moment ce vagonul a circulat din staţia de expediţie şi până la staţia de destinaţie fără nici o neregulă de natură comercială sau tehnică, situaţie, dealtfel, atestată prin aplicarea de către reprezentanţii reclamantei a ştampilei în registrul veghetor şi semnarea avizului de adeverire de primite la rubrica primit expediţia fără obiecţiuni, urme de violare. Or, în această situaţie, atâta timp cât destinatarul a confirmat primirea mărfii fără obiecţiuni, din acest moment marfa trece în paza juridică a acestuia, aşa cum s-a statuat prin deciziile nr. 199 din 23 februarie 1993 şi nr. 3956 din 5 noiembrie 1998, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, astfel că, faţă de toate cele arătate, calea ferată este exonerată de răspundere, întrucât se consideră că a predat vagonul fără obiecţiuni şi, ca atare, culpa pentru lipsurile constatate revine destinatarului.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, pârâta susţine că, chiar dacă, în pofida celor arătate, instanţele apreciau că, în raport de probatoriul administrat în cauză, ar trebui angajată răspunderea sa pentru marfa constatată lipsă la destinaţie, aceasta trebuia limitată numai la valoarea mărfii prevăzută în avizul de însoţire, respectiv la suma de 21.739.380 lei.
În ce priveşte cererea reconvenţională, formulată de pârâta SC P.S. SA Ploieşti, prin admiterea căreia SNTFM C.F.R.M. SA a fost obligată la plata sumei de 1.183.703 lei, reprezentând contravaloare taxe de transport, pârâta susţine că aceasta ar fi întemeiată cu totul în subsidiar, numai pentru suma de 572.569 lei.
În consecinţă, pârâta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, respingerea acţiunii principale cât şi a cererii reconvenţionale.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că intimata reclamantă SNP P.M. SA Bucureşti, sucursala P.O. Mureş, confirmă, prin adresa emisă pentru termenul din 14 octombrie 2004, că recurenta pârâtă SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov, i-a achitat suma datorată, în care sens a anexat răspunsul pârâtei la reclamaţia administrativă şi ordinul de plată nr. 2807 din 5 august 2004.
Ca urmare a celor arătate, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului pârâtei, întrucât litigiul a rămas fără obiect.
Aşa fiind, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov, împotriva deciziei nr. 238 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3710/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3697/2004. Comercial → |
|---|
