ICCJ. Decizia nr. 3722/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3722/2004
Dosar nr. 8336/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iulie 2003, reclamanta SC D.S.N. SA, sucursala Sibiu, a chemat în judecată pe pârâta SC D.P.C. SA Sibiu, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, s-o oblige pe aceasta să-i plătească suma de 10.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile datorate nerefacerii la timp a carosabilului, după intervenţiile la reţeaua de gaze.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a fost sancţionată, conform procesului-verbal de contravenţie nr. 136399 din 21 decembrie 2001, întocmit de Primăria Sibiu, cu o amendă de 10.000.000 lei şi, cum contestaţia formulată împotriva acestui act a fost respinsă de Judecătoria Sibiu, solicită prin, acţiunea în regres de faţă, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri echivalente, întrucât, în realitate, sancţiunea a fost aplicată, pentru nerefacerea carosabilului, obligaţie care revenea conform contractului nr. 11/1998 şi actului adiţional nr. 1/1998, tocmai pârâtei.
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 3815/C din 8 octombrie 2003, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată şi, în consecinţă, pârâta SC D.P.C. SA a fost obligată să plătească reclamantei SC D.S.N. SA, sucursala Sibiu, cu titlu de despăgubiri civile suma de 10.000.000 lei, plus 840.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta SC D.P.C. SA, împotriva sus menţionatei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 87/A din 15 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, ambele instanţe au reţinut, în esenţă, că reclamanta a respectat întrutotul obligaţia asumată prin art. 3.12 din contractul încheiat de părţi, în sensul că a identificat şi comunicat pârâtei, conform comenzii din 21 septembrie 2001, porţiunile din carosabil afectate în urma intervenţiilor la branşamentele de gaze şi, ca atare, legat de acest aspect, corect a fost înlăturată excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă în apărare.
Au mai reţinut instanţele că nu poate fi avută în vedere susţinerea pârâtei, în sensul că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de predare a frontului de lucru, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ., aceasta, adică pârâta, nu a produs nici o dovadă care să ateste că, în porţiunile săpate din carosabil, reclamanta nu a turnat balast, după care urma a se executa lucrările care îi reveneau pârâtei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC D.P.C. SA Sibiu, invocând, ca motive de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că Decizia atacată este criticabilă, întrucât, la pronunţarea acesteia, instanţa de apel nu a ţinut seama de succesiunea lucrărilor pe care trebuia să le efectueze cele două părţi asupra carosabilului, prevăzute la art. 3.1 şi 3.7 din contract, care prevăd obligaţia reclamantei de a balasta în totalitate zona de intervenţie la nivelul asfaltului, după care pârâta avea obligaţia (care este ulterioară celei a reclamantei) de a executa compactarea şi repararea părţii carosabile şi a trotuarului.
Mai arată pârâta că reclamantei îi revenea, conform art. 4.3 din contract, şi obligaţia, cum, de asemenea, era tot anterioară celei asumate de recurentă, de a pune la dispoziţia constructorului suprafaţa de teren liberă de orice sarcini, necesară desfăşurării activităţii.
Or, reclamanta nu a probat că a comunicat pârâtei, cu mai mult de 10 zile înaintea aplicării amenzii de către Primăria Sibiu, comanda cu toate avizele şi aprobările (acolo unde era cazul) pentru efectuarea lucrărilor, obligaţii care-i reveneau în calitate de beneficiară a lucrărilor şi cum aceste obligaţii, inclusiv cea privind predarea amplasamentului, erau anterioare celor de care depindea îndeplinirea propriilor obligaţii de către pârâtă, aceasta din urmă se consideră îndreptăţită să invoce în apărare excepţia de neexecutare (cu consecinţa exonerării sale de la plata sumei la care a fost obligată) susţinând că, numai datorită unei aprecieri eronate a probelor de la dosar, instanţele au considerat că, în speţă, excepţia la care s-a făcut referire mai sus nu ar fi incidentă în cauză.
În consecinţă, pârâta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacare, admiterea apelului, cu schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că reclamanta SC D.S.N. SA, sucursala Sibiu, a fost amendată, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei întocmit de Primăria municipiului Sibiu, la data de 21 decembrie 2001, cu suma de 10.000.000 lei, pentru nerespectarea termenelor de refacere cu asfalt, conform avizului de săpături pe strada M. din Sibiu.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 3.8 din contractul încheiat între părţi, beneficiarul, adică reclamanta, a lansat comanda pentru efectuarea de către pârâtă a lucrărilor de refacere a trotuarelor afectate ca urmare a intervenţiilor pe care le-a executat reclamanta la branşamentele de gaze naturale, aferente străzii M., pentru neexecutarea cărora, la termen, s-a întocmit procesul-verbal de contravenţie la data de 21 septembrie 2001, fiind primită de către pârâtă la data de 30 septembrie 2001.
Ca atare şi ţinând seama de dispoziţiile art. 3.12 din contract, potrivit cărora constructorul se obligă să execute lucrările în maximum 10 zile de la primirea comenzii, se constată că bine instanţele au reţinut culpa pârâtei, cu consecinţa obligării acesteia la plată în legătură cu despăgubirile echivalente amenzii, care a fost aplicată reclamantei, pentru nerespectarea termenelor de refacere cu asfalt conform avizului de săpătură, pe care, în realitate, conform dispoziţiilor contractuale menţionate mai sus, trebuia să le execute pârâta în termenul arătat.
Pe cale de consecinţă, cum, din probele de la dosar, rezultă în mod cert că reclamanta şi-a respectat obligaţiile contractuale asumate, constând, în principal, în emiterea comenzii cu toate detaliile necesare ale locului de intervenţie, se constată că, în mod neîntemeiat, pârâta susţine că, în realitate, neexecutarea lucrărilor de refacere a carosabilului, s-a datorat culpei reclamantei, care nu a predat amplasamentul şi nu a balastat locul în care urmau a fi executate lucrările de refacere a asfaltului, deoarece probele de la dosar nu confirmă o asemenea susţinere, ci, dimpotrivă, demonstrează că, prin emiterea comenzii care cuprindea detaliat toate elementele necesare începerii lucrărilor, reclamanta şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile contractuale asumate.
În ceea ce priveşte susţinerea, în sensul că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de balastare a locului în care urma a se efectua lucrările, care era anterioară începerii executării acestora de către pârâtă, se constată că, în mod justificat, instanţele au apreciat că aceasta nu poate fi reţinută, în contextul în care, pârâta, căreia îi revenea, conform art. 1169C. civ., sarcina probei, nu a produs nici o dovadă în acest sens.
În concluzie, cum pârâta nu şi-a executat, deşi era în posesia tuturor detaliilor necesare, obligaţia asumată prin art. 3.12 din contractul nr. 11/1998, în sensul de a executa lucrările în maximum 10 zile de la lansarea comenzii, se constată că, în mod justificat, instanţele au considerat că, în cauză, nu este incidentă excepţia de neexecutare şi au dispus antrenarea răspunderii acesteia, cu titlu de despăgubiri civile, la nivelul sumei de 10.000.000 lei, care reprezintă contravaloarea amenzii aplicate reclamantei, prin procesul-verbal de contravenţie nr. 136399 din 21 decembrie 2001, de către Primăria municipiului Sibiu, pentru nerespectarea termenelor de refacere cu asfalt, conform avizului de săpătură nr. 103418 din 5 octombrie 2003 şi cu privire la care contestaţia formulată de reclamantă a fost respinsă prin sentinţa rămasă definitivă şi irevocabilă.
Aşa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC D.P.C. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 87 A din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3749/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3710/2004. Comercial → |
|---|
