ICCJ. Decizia nr. 3710/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3710/2004
Dosar nr. 6608/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8792 din 19 noiembrie 2003, Judecătoria Ploieşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SNP P.M. SA Bucureşti, sucursala P.O. Mureş, precum şi tot în parte cererea reconvenţională, formulată de pârâta SC P.S. SA Ploieşti, împotriva pârâtei SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov şi, în consecinţă, a obligat pârâta SNTFM C.F.R.M., sucursala Braşov, să plătească reclamantei suma de 2.848.902 lei, contravaloare marfă constatată lipsă la destinaţie, plus suma de 297.691 lei, cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, pârâta SNTFM C.F.R.M., sucursala Braşov, a fost obligată să plătească pârâtei SC P.S. SA Ploieşti suma de 66.645 lei, cu titlu de contravaloare tarif de transport, cu 20.000 lei, cheltuieli de judecată.
Totodată, prin sentinţa menţionată, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta SC P.S. SA Ploieşti, precum şi cererea reconvenţională îndreptată împotriva reclamantei.
Apelul declarat, împotriva susmenţionatei sentinţe, de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 236 din 25 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa de apel reţinând, în esenţă, în fundamentarea acestei soluţii, la fel ca instanţa de fond, că din moment ce vagonul a fost preluat de cărăuş de la furnizor fără obiecţiuni, iar la destinaţie s-a constatat, prin acte opozabile, că acesta a sosit cu urme de violare şi lipsuri cantitative de motorină şi legat de care pârâta nu a putut răsturna prezumţia de culpă, instituită prin art. 83.3 din Regulamentul de transport C.F.R., în sarcina transportatorului, acela din urmă este dator să o despăgubească, aferent contravaloarea cantităţii de marfă lipsă constatată la destinaţie de reclamantă.
În ce priveşte cuantumul daunelor, instanţele au reţinut că acesta a fost stabilit corect, conform art. 85.2 din Regulamentul de transport C.F.R,. adică în funcţie de preţul curent al mărfii, care în cazul produselor petroliere include accize, T.V.A., taxa de drum, sunt taxe care sunt exigibile din momentul expedierii mărfii de către rafinăria furnizoare.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov, invocând, ca motive de recurs, dispoziţiile art. 304 pct. 10, 7 şi 9 C. proc. pen.
Se susţine, în esenţă, că soluţiile pronunţate în cauză sunt criticabile, întrucât, din probele de la dosar, rezultă fără nici un dubiu că vagonul a sosit la destinaţie fără nereguli de natură tehnică sau comercială, situaţie confirmată de reprezentanţii reclamantei prin semnăturile şi ştampilele aplicate pe Registrul veghetor şi pe avizul de adeverinţe de primire, acesta în afara faptului că destinatarul nu a solicitat, la preluarea vagonului, întocmirea unui proces verbal de constatare, ci a făcut acest lucru abia a doua zi, astfel că, în raport de aceste împrejurări şi având în vedere dispoziţiile art. 83.4 din NUT 1, calea ferată este scutită de răspundere, din moment ce vagonul a sosit la destinaţie fără urme de violare, sustragere sau scurgere din conţinut şi, ca atare, greşit a fost menţinută soluţia obligatorie a sa la plata sumei solicitate prin acţiune, cu titlu de daune, întrucât, în circumstanţele arătate, răspunderea pentru marfa constatată lipsă la destinaţie rămâne destinatarului.
În subsidiar, pârâta critică soluţiile pronunţate în cauză şi, sub aspectul cuantumului daunelor la care a fost obligată, susţinând, în esenţă, cu privire la acest aspect că, chiar dacă instanţele au angajat prin soluţiile pronunţate în cauză, răspunderea sa pentru contravaloarea mărfii constatată lipsă la destinaţie, cuantumul daunelor s-ar cifra numai la suma de 1.172.345,58 lei şi nu la suma de 2.048.942 lei, întrucât, în cauză, nu s-a făcut nici o dovadă care să ateste că reclamanta a virat la bugetul statului accizele, T.V.A.-ul şi taxa de drum, aferente cantităţii de marfă constatată lipsă la destinaţie şi care, fiind acordate, a condus implicit la îmbogăţirea fără just temei a reclamantei, în dauna pârâtei, cu diferenţa dintre cele două sume (2.848.902 lei-1.172.345,51 lei).
În consecinţă, pârâta solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov, şi-a recunoscut, după promovarea recursului, culpa sa în legătură cu marfa constatată lipsă la destinaţie, motiv pentru care a şi procedat la plata sumei de 3.146.593 lei, cu ordinul de plată nr. 2804 din 5 august 2004.
Cum, această situaţie este confirmată expres de reclamanta SNP P.M. SA, sucursala P.O. Mureş, prin adresa nr. 9375 din 22 septembrie 2004, se constată că litigiul a rămas fără obiect, motiv pentru care recursul declarat în cauză, urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Braşov, împotriva deciziei nr. 236 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3722/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3709/2004. Comercial → |
|---|
