ICCJ. Decizia nr. 3810/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3810/2004
Dosar nr. 4963/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 28 noiembrie 2003, contestatorul debitor B.Gh. a formulat contestaţie la executare silită începută de intimata-creditoare A.V.A.B., solicitând să se dispună anularea sau, după caz, constatarea nulităţii titlurilor executorii, reprezentând contractul de garanţie mobiliară nr. 851, încheiat la 18 mai 1992 şi contractul de garanţie personală nr. 851, încheiat la 20 mai 1992 şi să se dispună suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, prin sentinţa nr. 24 din 29 ianuarie 2004, a admis excepţia de neplată a cauţiunii invocată de pârâta A.V.A.B. şi a respins acţiunea.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că, în aplicarea art. 83 alin. (1) din OUG nr. 651/1998, contestatorul avea obligaţia depunerii unei cauţiuni de 20% din valoarea activului bancar supus valorificării. Că, i s-a pus în vedere plata cauţiunii de 574,2 dolari S.U.A., în echivalentul lei, dar nu s-a conformat acestei obligaţii prealabile, astfel că nu poate fi analizată temeinicia contestaţiei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, susţinând că neplata cauţiunii nu era de natură să împiedice cercetarea temeiniciei cererii, ci numai suspendarea executării, atât timp cât s-a achitat taxa judiciară de timbru.
Recurentul aduce şi critici privind netemeinicia începerii executării silite, întrucât titlurile executorii privesc contracte de garanţie, cu semnături falsificate.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa atacată nu s-a analizat temeinicia contestaţiei, întrucât soluţionarea nu s-a făcut pe fondul cauzei, ci, pe excepţia neplăţii cauţiunii de 20% din valoarea activului bancar prevăzută de art. 83 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, ca o condiţie prealabilă în cercetarea contestaţiei.
Este de reţinut că dispoziţia legală, art. 83 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, a fost declarată neconstituţională, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 217 din 12 martie 2004.
Întrucât Decizia menţionată şi-a produs efectele la data publicării, 12 martie 2004, rezultă că, la data soluţionării cauzei, 29 ianuarie 2004, art. 83 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 era aplicabil, astfel că, întemeiat instanţa, în aplicarea acestei prevederi legale, a stabilit cauţiunea datorată de reclamantă şi a sancţionat neîndeplinirea acestei obligaţii, prin respingerea cererii pe excepţie.
Ca urmare, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul B.Gh. împotriva sentinţei nr. 24 din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3809/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3922/2004. Comercial → |
|---|
