ICCJ. Decizia nr. 3817/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3817/2004
Dosar nr. 7188/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Lugoj, prin încheierea nr. 210, dată în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, a admis cererea petiţionarei R.C.C. şi a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 104/2003, pronunţată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr. 76/2003, rămasă definitivă la data de 20 octombrie 2003, a constituit titlu executoriu.
Curtea de apel Timişoara, prin Decizia nr. 588 din 6 aprilie 2004, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de debitorul C.I.O.
În contra acestei decizii a declarat recurs debitorul C.I.O., care a invocat nelegalitatea citării sale, el fiind în executarea unei pedepse privative de libertate.
La termenul din 19 octombrie 2004, instanţa, din oficiu, a invocat, ca motiv de ordine publică, excepţia de necompetenţă a curţii de apel de soluţionare a apelului în speţă, în raport cu prevederile art. 399 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, de necompetenţă a Înaltei Curţi de soluţionare a recursului pe fond, în raport cu prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea OUG nr. 58/2003.
Excepţiile invocate sunt întemeiate.
Într-adevăr, cererea de învestire cu formulă executorie are caracterul unei cereri necontencioase, deoarece, prin soluţionarea ei, nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic faţă de altă persoană, fiind supusă, prin urmare, procedurii reglementate de art. 331 – 339 C. proc. civ.
În acelaşi timp, ea este supusă şi normelor speciale care o reglementează, iar potrivit art. 338 alin. (3) C. proc. civ., materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială, rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi, însă, cu cele prevăzute în Cartea a III-a a Codului de procedură civilă, privitoare la procedurile necontencioase.
Aşadar, cum, potrivit art. 3731 coroborat cu art. 374 C. proc. civ., încheierea de învestire cu formulă executorie este dată de preşedintele primei instanţe, iar numai încheierea prin care s-a respins cererea de învestire este supusă recursului, încheierea prin care s-a admis cererea de învestire este supusă căilor de atac prevăzute de art. 336 C. proc. civ., apel şi recurs.
Competenţa de soluţionare a apelului împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă, potrivit art. 339 C. proc. civ., de tribunal.
În atare situaţie, cum, în cauza de faţă, apelul declarat împotriva încheierii judecătoreşti a fost soluţionat de curtea de apel, Înalta Curte va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la Tribunalul Timiş, instanţa competentă să soluţioneze apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitorul C.I.O., împotriva deciziei nr. 588 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, pentru competentă soluţionare, la Tribunalul Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3848/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3812/2004. Comercial → |
|---|
