ICCJ. Decizia nr. 3812/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3812/2004
Dosar nr. 4986/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 iunie 2002 la Tribunalul Bucureşti, reclamantul V.N. a chemat în judecată pârâtele SC B.C.A. SA şi B.N.R., solicitând obligarea la restituirea retribuţiei încasată ilegal de SC B.C.A. SA, precizându-şi ulterior valoarea acţiunii la 15.000.000 lei, fapt care a atras competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti, unde cauza a şi fost declinată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2003, a respins cererea formulată de reclamant la 11 iunie 2003, cu privire la înlesnirea la plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 şi art. 78 C. proc. civ., punându-i în vedere reclamantului să timbreze cererea cu suma de 178.095.000 lei, taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Deşi citat cu menţiunea timbrării cererii sale cu suma stabilită de instanţă, reclamantul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare şi, în consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 169 din 10 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1490/2003, a anulat acţiunea, ca netimbrată, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Reclamantul a declarat recurs, arătând că atacă încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2003 şi cerând casarea sentinţei civile nr. 169 din 10 decembrie 2003, care a avut la bază această încheiere.
Reclamantul şi-a întemeiat în drept recursul, indicând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi l-a motivat, arătând doar că instanţa de fond şi-a motivat greşit respingerea cererii formulate de el, cu privire la acordarea înlesnirilor la plata taxelor judiciare de timbru, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 şi art. 78 C. proc. civ., care se referă în fapt la asistenţă judiciară, lucru pe care el nu l-a solicitat.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Prin cererea înregistrată la 14 octombrie 2003, reclamantul a cerut instanţei să ia act de existenţa la dosar a dovezilor prevăzute de lege, cu privire la acordarea înlesnirii la plata taxei judiciare de timbru şi să dispună înaintarea cererii şi a dovezilor anexate organelor în drept. Instanţa, în camera de consiliu, prin încheierea din 22 octombrie 2003, a constatat că este competentă să soluţioneze această cerere, în conformitate cu art. unic, pct. 4 pct. 61.03 alin. (2) din HG nr. 149/2003, privind modificarea şi completarea Normelor metodologice pentru aplicarea OG nr. 36/2002, privind impozitele şi taxele locale, aprobate prin HG nr. 1278/2002, raportat la art. 74-81 C. proc. civ. Instanţa a constatat, de asemenea, că nu sunt îndeplinite prevederile art. 74 C. proc. civ., întrucât reclamantul nu a făcut dovada că prin satisfacerea cheltuielilor judecăţii se pune în primejdie propria sa întreţinere sau a familiei sale şi, drept urmare, a respins cererea de înlesnire la plata taxelor judiciare de timbru şi a dispus citarea reclamantului, cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru fixată de instanţă.
Potrivit art. 78 alin. (3) C. proc. civ., încheierea cu privire la cererea de asistenţă nu este supusă nici unei căi de atac, iar conform art. 75 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asistenţa judiciară cuprinde şi „acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în condiţiile legii".
Întrucât ulterior respingerii cererii sale, printr-o hotărâre irevocabilă, la termenul din 10 decembrie 2003, pentru care reclamantul a fost citat cu menţiunea timbrării acţiunii cu suma de 178.095.000 lei, reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, instanţa, în mod legal, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a anulat acţiunea acestuia.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul V.N., împotriva sentinţei nr. 169 din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială şi a încheierii de şedinţă din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3817/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3672/2004. Comercial → |
|---|
