ICCJ. Decizia nr. 3889/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3889/2004
Dosar nr. 5151/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SNP P.M. SA Bucureşti, sucursala P.M. Tg. Jiu a chemat în judecată SC P.M. service SA Ţicleni, fost G.P.S. Ţicleni, pentru ca, pe calea acţiunii în regres, să se dispună divizarea obligaţiei solidare, constând în renta lunară de 500.000 lei, la care au fost obligate pârâtele P.M. Tg. Jiu Ţicleni şi P.M. service Ţicleni, prin sentinţa nr. 4217/2000, pronunţată de Judecătoria Tg. Cărbuneşti, în favoarea recurenţilor C.M. şi G.E. şi, de asemeni, să fie obligată pârâta la restituirea cotei ce se va stabili, aferentă sumei de 19.575.800 lei, pentru care a fost deja executată silit numai reclamanta.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa 1373 din 16 septembrie 2003, a respins, ca nefondată, acţiunea, cu motivarea că, prin hotărâre judecătorească, au fost obligate în solidar sucursala P.M. Tg. Jiu şi G.P.S. Ţicleni, pentru culpa în producerea accidentului minorului V.E., fiul soţilor C.U., iar executarea a fost făcută numai asupra SNP P.M., sucursala Tg. Jiu (în suma menţionată).
Cu toate acestea, s-a considerat că nu se justifică solicitarea reclamantei, deoarece G.P.S. Ţicleni şi-a încetat activitatea activul şi pasivul, fiind preluate de P.M. service SA Bucureşti, care, la rândul său, începând cu 1 martie 2002 şi-a restrâns activitatea la nivelul sediului central, desfiinţându-se G.P.S. Ţicleni.
În aceste condiţii, acţionarea acum în judecată a P.M. service SA Bucureşti, societate înfiinţată la data de 4 februarie 2002 din acţionarii asociaţiei salariaţilor din SNP P.M. SA, nu se justifică, deoarece aceasta nu a preluat activul şi pasivul G.P.S. Ţicleni, iar P.V. Bucureşti, care a preluat patrimoniul G.P.S.-ului, nu-şi mai desfăşoară activitatea la pct. de lucru Ţicleni, aceste două societăţi fiind ambele sucursale ale SNP P.M.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia 16 din 19 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
S-a reţinut, în raport de actele dosarului, că reclamanta şi pârâta P.V. au calitatea ambele de sucursale ale SNP P.M. Bucureşti, iar pârâta P.V. serice SA Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, fiind persoană juridică distinctă de Sucursala P.V. Bucureşti, ea neconstituindu-se prin preluarea activului şi pasivului acestei sucursale.
Cu privire la susţinerile pe fondul litigiului, instanţa de apel a arătat sentinţa prin care s-a stabilit obligarea solidară a pârâtelor, a intrat în puterea lucrului judecat, creditorul putând executa pe oricare dintre debitori, iar, în cazul insolvabilităţii unuia dintre debitorii solidari, se aplică dispoziţiile art. 1053 alin. (2) C. civ.
În cauză, s-a dovedit starea de insolvabilitate a sucursalei P.V. Bucureşti, ceea ce a determinat conducerea SNP P.M., ca, prin Decizia 56 din 29 ianuarie 1999, să hotărască ca soluţionarea litigiilor între sucursalele sale să se rezolve administrativ în cadrul serviciului juridic şi de contencios, astfel că apelul este neîntemeiat şi din acest punct de vedere.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta SNP P.M. SA, sucursala Tg. Jiu, care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 10 şi 9 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că cele două instanţe au dat o motivare confuză lipsei de răspundere a pârâtelor, ceea ce a dus la respingerea acţiunii, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra actului din dosarul de fond, că hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece nu s-a făcut dovada stării de insolvabilitate a P.V. Bucureşti, fiind o simplă afirmaţie a acesteia că este în curs de lichidare.
Recursul este nefondat.
Susţinerile din primul motiv de recurs nu se înscriu în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă exclusiv la considerentele hotărârii criticate, care ar cuprinde elemente contradictorii ori străine de natura pricinii.
Or, în recursul de faţă, pe acest aspect, nu se menţionează această nelegalitate, raportată la Decizia din apel, singura care formează obiectul recursului, ci la argumentele folosite de instanţa de fond şi de cea de apel, pentru respingerea acţiunii dar, care, nu sunt în totalitate concordante.
Deci, din moment ce critica nu vizează exclusiv conţinutul deciziei din apel, care nu cuprinde motive contradictorii, partea nu se poate prevala de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., mai ales că legea permite instanţei de control chiar să înlocuiască motivarea instanţei fondului, dacă soluţia este legală şi numai considerentele sunt discutabile.
Deşi instanţa de apel nu face referire la adresa care nici nu a constituit obiect al apărării reclamantei în apel, nu se poate face incidenţa textului invocat, pentru că acest act nu era hotărâtor pentru rezolvarea pricinii.
Sub un prim aspect, din lectura acestui act, rezultă că s-a dispus chiar de SNP P.M. recurenta să suporte exclusiv plata până la rămânerea irevocabilă a hotărârii din procesul de faţă, după care să se supună acesteia, deci nu conţinea nici o situaţie care ar fi schimbat soluţia.
Sub un al doilea aspect, respingerea apelului nu s-a întemeiat exclusiv pe Decizia nr. 56/1999, ci în principal pe dispoziţiile art. 1053 alin. (2) C. civ., astfel că nici acest motiv nu este întemeiat.
Ultimul motiv de nelegalitate, respectiv, că hotărârea criticată este lipsită de temei legal, nu se regăseşte în conţinutul acesteia, deoarece nu este vorba de o simplă afirmaţie a pârâtei, în întâmpinare, că se află în reorganizare şi lichidare, deci, în stare de insolvabilitate, ci există adresa tot a SNP P.M. SA, sucursala P.V. Bucureşti, către P.V. Ţicleni, sediul secundar P.V. Ţicleni, că se restrânge activitatea doar la nivelul sediului central, iar sediul secundar, respectiv Ţicleni, îşi încetează activitatea, urmând să se facă radierea din evidenţele financiare şi să se predea codul fiscal.
Iată, deci, că starea de insolvabilitate a pârâtei a fost şi dovedită, prin încetarea activităţii, astfel că Decizia criticată are temei legal.
Faţă de cele arătate, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SNP P.M. SA, sucursala P.M. Tg. Jiu, împotriva deciziei nr. 16 din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3890/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3854/2004. Comercial → |
|---|
