ICCJ. Decizia nr. 3920/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3920/2004
Dosar nr. 2287/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 5479/2002, SC A. SA şi P.A. SA au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu A.P.A.P.S., să oblige pârâta la plata sumei de 245.083.139 lei, reprezentând 60% din preţul ratelor achitate în perioada 15 mai 1999 – 15 mai 2001, reactualizată cu indicele inflaţiei, la 73.885.881 lei dobânzi comerciale, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 6114 din 30 aprilie 2002 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 24.432.000 lei, reprezentând cota de 60% din contravaloarea ratelor achitate în perioada 15 mai 1999 – 15 mai 2001.
S-au respins celelalte cereri cu 72.004.560 lei cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că la data de 1 aprilie 1994 între părţi s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni, prin care reclamanta a cumpărat un număr de 74.802 acţiuni reprezentând 70% din capitalul social al SC A. SA.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea 55/1995 din sumele cuvenite F.P.S., pentru acţiunile vândute se lasă cu titlu gratuit, la dispoziţia societăţilor comerciale, o cotă de până la 60, prevederea aplicându-se şi societăţilor comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a legii, dar numai pentru ratele care devin eligibile după această dată.
În baza acestor prevederi instanţa a admis acţiunea obligând pârâta la plata sumei mai sus menţionate reprezentând 60% din valoarea ratelor achitate în perioada 15 mai 1999 – 15 mai 2001, reţinând că dispoziţiile OUG 59/1997 şi ale OUG 88/1997, nu sunt aplicabile în speţă.
S-a respins cererea de reactualizare cu indicele de inflaţie a sumei cu motivarea că nu s-a dovedit de reclamantă prejudiciul ce l-a suferit, iar pentru dobânzi pentru că nu s-a indicat modul de calcul al acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 550 din 2 aprilie 2003 a respins recursul declarat de A.P.A.P.S., împotriva sentinţei mai sus menţionate, a admis recursul SC A. SA, împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a modificat-o în parte şi a obligat pârâta la plata sumei de 128.268.000 lei, reţinând că reprezintă 60% din ratele plătite în perioada menţionată în acţiune şi în baza art. 43 C. com., a admis şi capătul de cerere privind dobânzile, obligând pârâta şi la plata sumei de 73.885.880 lei, cu acest titlu A.P.A.P.S. a fost obligată şi la 9.915.576 lei cheltuieli de judecată.
Procurorul General a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor mai sus menţionate cu motivarea că în speţă au fost greşit interpretate dispoziţiile Legii 55/1995 şi cele ale OUG nr. 88/1997.
Recursul în anulare a fost admis pentru următoarele motive:
Prin contractul nr. 180, încheiat la data de 1 aprilie 1994, P.A. a cumpărat de la A.P.A.P.S. acţiunile deţinute de aceasta la SC A. SA, achitând un avans de 20% din preţ, restul sumei urmând a fi plătit în 16 rate eşalonate în perioada 1994 – 2002.
La data de 19 iunie 1995 a intrat în vigoare Legea 55/1995, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din acest act normativ „Din sumele cuvenite F.P.S. (A.P.A.P.S.), pentru acţiunile vândute se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziţia societăţii comerciale privatizate, o cotă de până la 60%" arătându-se că aceste prevederi „se aplică şi societăţilor comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar numai pentru acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S., care devin exigibile după această dată".
Prin Hotărârea de Guvern nr. 100 din 20 februarie 1996 s-a stabilit normele metodologice, privind aplicarea dispoziţiilor cuprinse în art. 8 din Legea 55/1995 şi în art. 4 se menţionează cu privire la „data privatizării" ca fiind „data încheierii contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni".
OUG nr. 59 din 6 octombrie 1997, dispune prin art. 5 că „pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe (6 octombrie 1997) se abrogă art. 8 din Legea 55/1995".
Reclamantele prin acţiune au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 245.083.139 lei, reprezentând 60% din preţul ratelor achitate în baza contractului mai sus menţionat, în perioada 15 mai 1999 – 15 mai 2001. La această dată aşa cum s-a arătat, dispoziţiile art. 8 din Legea 55/1995, erau abrogate, nu mai exista temei legal pentru admiterea acţiunii.
Este adevărat că la 29 decembrie 1997 prin OUG nr. 88/1997, sistemul de facilităţi consacrat de Legea 55/1995 a fost reconfirmat. Din interpretarea însă a dispoziţiilor art. 36 rezultă că ele privesc doar „contractele de privatizare" încheiate sub imperiul Legii 55/1995, aceasta deoarece, dispoziţiile art. 36 se referă la „contracte" şi nu la eventualele rate plătite anterior intrării în vigoare a OUG 88/1997, aşa cum era prevăzut în art. 8 din Legea 55/1995, iar pe de altă parte pentru că, aşa cum s-a arătat, art. 8 fin Legea 55/1995 a fost abrogat, prin OUG 59 din 6 octombrie 1997.
Acestea au fost motivele pentru care reţinând că instanţele au interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile în speţă, a fost admis recursul în anulare şi s-a casat Decizia. Recursul reclamantei a fost respins, s-a admis cel al pârâtei schimbându-se în tot sentinţa şi a fost respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei nr. 6114 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi a deciziei nr. 550 din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia şi respinge recursul reclamantei, admite recursul pârâtei şi schimbă în tot sentinţa şi respinge acţiunea reclamantei SC A. SA Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3922/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3916/2004. Comercial → |
|---|
