ICCJ. Decizia nr. 3928/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3928/2004
Dosar nr. 5051/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă constată:
Prin acţiunea formulată la Judecătoria Buzău, reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta SC B.H.S. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 551.580.000 lei, din care 423.000.000 lei, reprezentând diferenţă nerestituită din creditul alocat conform convenţiilor nr. 304/1996 şi 757/1995 şi 128.580.000 lei, reprezentând penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 6018 din 24 noiembrie 2003, Judecătoria Buzău a respins acţiunea formulată de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, la momentul promovării acţiunii, creanţa reclamantei nu mai exista, situaţie faţă de care reclamanta nu este îndreptăţită nici la plata penalităţilor.
Sentinţa a fost menţinută de curtea de apel, care a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, reţinând că debitul invocat s-a stins prin conversia acestuia în acţiuni ale societăţii.
Împotriva deciziei nr. 193 din 4 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală, întrucât aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta-reclamantă susţine că, potrivit celor două convenţii, a pus la dispoziţia intimatei pârâte suma de 623.000.000 lei, destinată efectuării investiţiei necesare pentru restructurarea tehnică şi achiziţionarea unei linii de îmbuteliere a vinului, sumă ce trebuia restituită din dividendele suplimentare ale societăţii din perioada 1996 – 2000.
Că, potrivit actelor adiţionare, s-a stabilit ca sumele rămase de rambursat să fie eşalonate în trei rate anuale, în perioada 30 decembrie 1999 – 30 decembrie 2001, fără ca părţile să prevadă o anumită sursă din care să ramburseze aceste credite, iar convenţia aprobată de A.G.A. nu este legală, deoarece nu puteau fi convertite penalităţile.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 6924/2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pârâta-intimată a fost obligată la plata sumei de 159.400.000 lei cu titlu de penalităţi.
La 4 decembrie 2000, Comisia de cenzori a societăţii a inventariat sumele restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul fondurilor speciale, precum şi creanţele Fondului Proprietăţii de Stat. La 27 decembrie 2000, a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor societăţii nr. 8/2000.
Cum, potrivit OUG nr. 205/2000, exista posibilitatea ca societatea debitoare să opteze pentru a stinge creanţele prin conversia acestora în acţiuni emise de ea şi cum aceste dispoziţii nu aveau caracter imperativ, nefiind necesar consimţământul creditorului la efectuarea conversiei, s-a hotărât de către A.G.A. majorarea pachetului de acţiuni F.P.S. de la 699.621 la 1.055.105 acţiuni.
Reprezentantul Fondului Proprietăţii de Stat a fost prezent la Adunarea Generală a Acţionarilor, a votat împotrivă, însă nu a uzat de termenul legal de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii respective, prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, privind atacarea Hotărârii A.G.A.
Nici încheierea nr. 1005 a Judecătorului delegat de Tribunalul Buzău pe lângă Oficiul Registrului Comerţului, prin care i-a fost admis societăţii intimatei SC B.H.S. SA Buzău, majorarea de capital social, modificarea numărului acţiunilor şi modificarea structurii acţionariatului, nu a fost atacată în termen de recurentă, conform art. 25 alin. (3) din Legea nr. 26/1990.
În aceste condiţii, legal instanţa a constatat, în raport cu art. 1 al aceleiaşi legi, că Hotărârea A.G.A. şi actul constitutiv sunt obligatorii chiar faţă de acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă.
De altfel, prin adresa nr. 193/180 din 30 iulie 2000, A.V.A.S. Bucureşti a recunoscut conversia debitului în acţiune aprobată de preşedintele acestei instituţii şi a menţionat faptul că vor fi reflectate în evidenţele şi operative, a conversiei în acţiuni, a fondului de restructurare, acordate societăţii intimate, în anularea penalităţilor de întârziere calculate în temeiul O.U.G nr. 205/2000, iar sarcina pârâtei-intimate a rămas ca rest de plată de 2.137.025 lei, rest ce a fost achitat cu O.P. nr. 214 din 3 august 2004.
Astfel fiind, recursul declarat este nefondat şi va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantei A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 193 din 4 martie deciziei nr. 193 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3934/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4021/2004. Comercial → |
|---|
