ICCJ. Decizia nr. 4153/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4153/2004
Dosar nr. 3882/2003
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2635 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta Primăria Oraşului Comarnic în contradictoriu cu pârâta SC N. SRL Comarnic, reţinând în esenţă că majorarea de chirie pretinsă, care a făcut obiectul cererii nu poate fi acordată, în contextul în care părţile nu au convenit prin acordul lor comun, cu privire la acest aspect.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de reclamantul Oraşul Comarnic prin Primar, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 50 din 4 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut la fel ca prima instanţă, că, diferenţa de 2.166 dolari S.U.A. solicitată în plus cu titlu de chirie, nu a făcut obiectul contractului încheiat de părţi, şi ca atare pârâta nu poate fi obligată la plata unei sume care excede convenţiei, chiar dacă modificarea (majorarea) cuantumului chiriei, îşi găseşte suportul în hotărârea nr. 39/2003 adoptată de Consiliul local, întrucât o astfel de situaţie, ar echivala cu o modificare unilaterală a clauzelor contractului de închiriere şi ar avea ca finalitate încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamantul Oraşul Comarnic, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate ale deciziei atacate.
Recursul reclamantului urmează a fi constatat nul.
Potrivit art. 67 din Legea administraţiei publice locale „Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie".
În speţă se constată, că cererea de recurs, nu a fost semnată de reprezentantul legal al oraşului Comarnic, respectiv de primar ci numai de secretarul acestui oraş, astfel că, în aceste circumstanţe, cererea de recurs este nulă conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ., care este aplicabil conform dispoziţiilor coroborate ale art. 298 şi art. 316 din acelaşi cod şi în recurs.
Pe de altă parte, cum în cauză nu s-a probat, existenţa unui mandat special, prin care primarul să împuternicească pe secretarul oraşului, să semneze calea de atac, se constată că cererea de recurs este nulă şi în raport de dispoziţiile art. 161 C. proc. civ., din moment ce persoana care a semnat cererea de recurs, nu a făcut dovada calităţii sale de reprezentant al persoanei care era abilitată legal potrivit textului legal precizat [(art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001)] să semneze şi să promoveze calea de atac pentru şi în numele oraşului Comarnic. Aşa fiind, urmează a se constata nul recursul declarat în cauză, fapt ce face de prisos examinarea motivelor cuprinse în cererea de recurs şi care vizează fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul Oraşul Comarnic prin Primar împotriva deciziei nr. 50 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3666/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4019/2004. Comercial → |
|---|
