ICCJ. Decizia nr. 4025/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4025/2004
Dosar nr. 7144/2001
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 14 august 2000, reclamanta L.R., sucursala Medgidia, a chemat în judecată pârâta M.C. SRL Alexandria, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 111.422.856 lei, reprezentând 52.434.606 lei, preţ produse iar 58.988.250 lei, penalităţi, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 981 din 25 septembrie 2000, Tribunalul Teleorman a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 25.255.637 lei, reprezentând preţ, a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata penalităţilor şi a obligat pârâta la 679.549 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că pârâta a făcut dovada achitării integrale a facturii nr. 75252/1998 şi parţial a facturii nr. 75684/1998, pentru suma de 12.418.481 lei, cu ordinele de plată nr. 1112000 şi 29/1998. Celelalte ordine de plată nu au fost reţinute, deoarece acestea privesc plata unor facturi ce nu au fost pretinse prin acţiune.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta, admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 857 din 31 mai 2001, sentinţa atacată fiind schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 12.418.481 lei, rest neachitat din factura nr. 75684 din 30 aprilie 1998, la plata sumei de 58.988.250 lei, penalităţi de întârziere în plată, cu 6.650.823 lei, cheltuieli de judecată la fond şi 2.960.516 lei, în apel, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că ordinele de plată invocate de pârâtă în efectuarea plăţii, şi anume nr. 33, nr. 34, nr. 37 şi nr. 38 nu au acoperit obligaţiile de plată din factura nr. 75684 din 30 aprilie 1998, cu alte facturi, astfel că această sumă este datorată de pârâtă.
S-a reţinut, ca întemeiat şi capătul de cerere privind plata cu penalităţi, faţă de clauza penală prevăzută în contract.
Pârâta a declarat recurs, împotriva acestei decizii, fără a indica temeiul legal.
S-a susţinut că, prin O.P. 39 din 22 mai 1998, în sumă de 12.418.481 lei, s-a achitat factura nr. 75684 din 30 aprilie 2001 şi nu factura nr. 11813551, cum greşit s-a reţinut de instanţă, deci nu mai datora această sumă.
Recursul urmează să fie respins, întrucât sunt formulate critici privind fondul pricinii, imputarea greşită a unor ordine de plată, care nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Instanţa de apel a motivat convingător şi întemeiat pe probele dosarului neîndeplinirea integrală de către pârâţi a obligaţiilor de plată a preţului produselor, astfel că hotărârea atacată se menţine ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.C. SRL, comuna Ţigăneşti, judeţul Teleorman, împotriva deciziei nr. 857 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4026/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3926/2004. Comercial → |
|---|
