ICCJ. Decizia nr. 4062/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4062/2004
Dosar nr. 3113/2003
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 973 din 23 decembrie 1999, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei P.V., prin care solicitase să se constate, în raport de contractul de vânzare cumpărare încheiat între F.P.S. şi P.A.S. C.L. F.A. Buzău şi între F.P.P. III Muntenia şi P.A.S. C.L. F.A. Buzău, nr. de acţiuni la care era îndreptăţită, faţă de sumele plătite şi de nr. de certificate de proprietate depuse.
Într-un al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, rejudecând apelurile reclamantei şi al pârâtei, împotriva sentinţei nr. 973/1999 a Tribunalului Buzău, a pronunţat Decizia nr. 55 din 25 noiembrie 2002, prin care a fost admis apelul reclamantei P.V., a schimbat în tot sentinţa apelată şi a admis acţiunea reclamantei, constatând că aceasta are dreptul la un număr total de 3133 acţiuni, din care 2193 acţiuni F.P.S. şi 940 acţiuni F.P.P. şi mai are de achitat 3.224.903 lei, contravaloare acţiuni F.P.S.
Prin aceeaşi decizie, apelul pârâtei a fost respins, ca nefondat.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a avut în vedere concluziile expertizei tehnice, răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi şi concluziile contraexpertizei efectuate la cererea societăţii pârâte.
Recursurile declarate de reclamantă şi pârâtă, împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, au fost respinse, ca nefondate, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2681 din 20 mai 2003.
Împotriva deciziei nr. 2681 din 20 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, a formulat contestaţie în anulare SC F.A. SA Buzău şi a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi obligarea intimatei P.V. la plata de cheltuieli de judecată.
În susţinerea contestaţiei în anulare, SC F.A. SA Buzău a învederat că:
- instanţa de recurs, la pronunţarea hotărârii nr. 2681/2003, nu a cercetat motivele de casare invocate în cererea de recurs şi a pronunţat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, acordând mai mult decât ceea ce s-a cerut;
- dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 317-321 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare în condiţiile legii, respectiv:
- când procedura de chemare de părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi,
- când hotărârea a fost dată de judecători, cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică, privitoare la competenţă.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 318(1) din legea procedurală, pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile instanţelor de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare/modificare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, cum s-a arătat mai sus, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive, dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile menţionate la art. 317, art. 318 C. proc. civ.
În cazul în care contestaţia în anulare priveşte omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuţie pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanţa de recurs, cum este cazul în prezenta cauză.
Din acest punct de vedere, este de subliniat faptul că, contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, întrucât instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să examineze justeţea soluţiei pronunţată în recurs.
În cauza de faţă, contestatoarea nu a învederat nici o împrejurare care să conducă la concluzia că hotărârea pronunţată în recurs s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 317 C. proc. civ., iar susţinerile acesteia că nu au fost cercetate motivele de recurs şi că hotărârea pronunţată în recurs este rezultatul unei erori materiale, situaţie în care ar fi fost aplicabile prevederile art. 318 C. proc. civ., sunt împrejurări care au fost avute în vedere la soluţionarea în recurs a pricinii şi, în consecinţă, contestaţia în anulare este nefondată şi se va respinge.
În baza prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC F.A. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 2681 din 20 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei P.V. suma de 1.549.800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4063/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4041/2004. Comercial → |
|---|
