ICCJ. Decizia nr. 4077/2004. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.4077/2004

Dosar nr. 1400/2003

Şedinţa publică din 27 octombrie 2004

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1480 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 2715/2000, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC T.R. SRL Gârleni, împotriva pârâtei SC C.N.S. SRL Bucureşti şi s-a respins faţă de pârâta SC S. SA Hemeiuşi, fiind obligată cea dintâi pârâtă la plata sumei de 13.308.695 lei, reprezentând contravaloare piese, 9.858.000 lei, cu titlu de daune şi 4.588.336 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut potrivit actelor depuse şi a concluziilor expertizei tehnice efectuată în cauză că, reclamanta a cumpărat de la pârâta SC C.N.S. SRL Bucureşti, un set motor şi o garnitură de chiuloasă pentru a fi montate pe un autocamion proprietatea sa. Montarea s-a făcut la sediul pârâtei SC S. SA Hemeiuşi, dar în cursul efectuării probelor pe bancul de montare, s-au distrus în totalitate piesele, cauza fiind montarea necorespunzătoare a cămăşilor de cilindru de către această pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta de mai sus, criticând soluţia instanţei de fond sub aspectul netemeiniciei, deoarece greşit s-a reţinut culpa sa pe baza unui raport de expertiză tehnică neconcludent la care a formulat obiecţiuni, deoarece piesele aduse de reclamantă nu erau corespunzătoare tipului de marcă al autocamionului, setul motor nu a putut fi expertizat, nefiind prezentat iar daunele compensatorii pentru perioada de staţionare a autocamionului nu puteau fi acordate în aceste condiţii, cu atât mai mult cu cât părţile nici nu au stabilit un termen, până la care să se efectueze reparaţia.

Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 11 din 5 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1121/2003 a respins apelul ca nefondat.

A reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat corect cui aparţine culpa, în raport de concluziile expertizei tehnice, obiecţiunile formulate nefiind de natură a înlătura constatările unui expert de specialitate, iar susţinerile legate de faptul că setul motor nu corespundea şi că, montarea s-ar fi făcut, în aceste condiţii, pe riscul reclamantei, nu s-au dovedit.

În ceea ce priveşte al doilea capăt de acţiune, s-a apreciat că, în condiţiile în care reclamanta nu a putut folosi autocamionul pe perioada cât a durat montarea unui nou set motor, pârâta trebuie să răspundă atât pentru prejudiciul efectiv cât şi pentru beneficiul nerealizat.

Pârâta a formulat recurs pe care l-a întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ., susţinând în dezvoltarea motivelor scrise că ambele hotărâri s-au bazat pe o expertiză tehnică ale cărei concluzii nu corespund adevărului deoarece, motorul nu a fost expertizat efectiv, iar montarea s-a făcut pe riscul reclamantului în condiţiile în care s-a solicitat verbal să se folosească piesele aduse de reclamant şi nu unele originale corespunzătoare mărcii autocamionului, încât nu are nici o culpă.

Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Motivarea trebuie să fie precisă şi clară în sensul de a cuprinde o dezvoltare a fiecărui motiv de recurs, prevăzut de art. 304 C. proc. civ., indicarea greşită a acestora ne atrăgând nulitatea recursului, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele limitativ, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii atacate în cadrul nici unui motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea, prevăzută de art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta în cauză, invocă drept temeiuri de drept ale recursului său dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi modificată când instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii respectiv, nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate.

În realitate, prin dezvoltarea acestor motive recurenta critică modul cum instanţele au interpretat probele administrate, expertiza tehnică fiind o probă în sensul art. 201 C. proc. civ. şi apărările pârâtei, fiind nemulţumită de soluţia pronunţată pe fond, critici care nu se încadrează în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ. şi nici în alte dispoziţii ale art. 304 C. proc. civ., încât recursul este nul conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de pârâta SC S. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 11 din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4077/2004. Comercial