ICCJ. Decizia nr. 4200/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4200/2004
Dosar nr. 10139/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6825 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC H.C.O. SRL Sibiu şi, în consecinţă, pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu şi Direcţia Regională Vamală Braşov au fost obligaţi să plătească reclamantei fiecare suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat) efectuate în dosarul nr. 1198/2002 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta SC H.C.O. SRL Sibiu a făcut dovada atât a calităţii de succesoare în drepturi a SC H.C.O. SRL, cât şi a efectuării cheltuielilor de judecată în cuantumul arătat în dosarul nr. 1198/2002 al Curţii Supreme de Justiţie şi, cum acestea nu au fost acordate prin Decizia nr. 3531 din 19 noiembrie 2002, se cuvin reclamantei cu titlu de daune.
Împotriva sus menţionatei sentinţe au declarat recurs pârâtele, Direcţia Regională Vamală Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu (şi pentru Ministerul Finanţelor Publice) în dosarul nr. 1838/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Prin Decizia nr. F/1388 din 21 mai 2004 (dată în procedura admisibilităţii în principiu a recursului) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a anulat recursurile declarate de pârâte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că motivarea cererilor de recurs nu cuprinde codul unic de înregistrare al recurentelor, contul bancar şi codul fiscal, aspecte care sunt imperativ impuse de dispoziţiile art. 3021 pct. 1 C. proc. civ., astfel că, faţă de această situaţie, urmează a se da eficienţă maximă art. 308 alin. (4) C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin art. 11 din OUG nr. 58/2003, cu consecinţa anulării recursurilor.
Împotriva deciziei instanţei de recurs, a formulat, în principal, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar în subsidiar, în baza prevederilor art. 317 alin. (2) teza a II-a din acelaşi cod, contestaţie în anulare, contestatoarea Direcţia Regională Vamală Braşov pe care a precizat-o ulterior, conform adresei nr. 14116 din 21 octombrie 2004.
Se susţine, în esenţă, că, la data promovării recursului 19 ianuarie 2004, era în vigoare OUG nr. 58/2003 şi art. 3021 C. proc. civ., care nu fusese încă modificat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004.
Or, anterior Legi nr. 195/2004, art. 3021 C. proc. civ., avea următorul conţinut „cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni (...)".
Ca atare, cum, în această formulare, nu se prevedea sancţiunea nulităţii absolute pentru neindicarea în cuprinsul cererii de recurs a menţiunilor referitoare la codul fiscal, codul unic de înregistrare etc., ci atrăgea o nulitate relativă, care putea fi acoperită, contestatoarea susţine că, faţă de cele arătate, soluţia de anulare a recursului, pentru motivul arătat, este greşită şi, în consecinţă, solicită admiterea contestaţiei, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.
Contestaţia în anulare formulată în cauză este inadmisibilă.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 58/2003, cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea sediului lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar.
În speţă, instanţa de recurs a constatat, în cadrul procedurii admisibilităţii recursului, că petenta, în calitate de recurentă, nu a indicat, în cererea de recurs, codul unic de înregistrare, codul fiscal şi contul bancar, menţiuni care sunt imperativ impuse de art. 3021 pct. 1 C. proc. civ. şi, ca urmare, a dispus anularea recursului, pentru nerespectarea acestor condiţii de formă.
Cum, în conformitate cu dispoziţiile art. 308 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat şi introdus prin OUG nr. 58/2003, hotărârea dată în procedura admisibilităţii în principiu a recursului, nu este supusă nici unei căi de atac (situaţie, de altfel, menţionată expres şi în dispozitivul deciziei atacate), rezultă că cererea formulată în cauză este inadmisibilă, indiferent de motivele şi textele legale invocate în sprijinul admiterii contestaţiei.
Aşa fiind, contestaţia în anulare formulată în cauză urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Direcţia Regională Vamală Braşov împotriva deciziei nr. 1388/F din 21 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5069/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3654/2004. Comercial → |
|---|
