ICCJ. Decizia nr. 4220/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4220/2004
Dosar nr. 4928/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 4237/C din 3 noiembrie 2003, a admis acţiunea reclamantei S.I.F. Transilvania SA Braşov, în contradictoriu cu pârâta SC C.D. SA Mediaş şi a dispus anularea hotărârii Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor a SC C.D. SA, din 1 septembrie 2003, prin care s-a decis reducerea capitalului social, prin diminuarea valorii nominale a acţiunii de la 25.000 lei, la 1.000 lei şi comunicarea sentinţei la O.R.C. Sibiu.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că, potrivit art. 153 din Legea nr. 31/1990, „dacă administratorul constată că, în urma unor pierderi, activul net determinat ca diferenţă, între totalul activelor şi datoriilor societăţii, reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generală extraordinară pentru a hotărî reîntregirea capitalului social, reducerea lui la valoarea rămasă sau dizolvarea societăţii". Că, aşa după cum rezultă din bilanţul contabil din 31 decembrie 2002, aceste condiţii erau îndeplinite în cauză.
Apelul pârâtei, împotriva sentinţei menţionate, a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 19/A din 19 ianuarie 2004, dispunându-se schimbarea acesteia în tot şi respingerea acţiunii.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, că activul net reprezintă mai puţin de jumătate din capitalul social, astfel că hotărârea adunării generale de reducerea capitalului social a fost legală, conform art. 153 din Legea nr. 31/1990.
Reclamanta a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., susţinând că este nelegală, întrucât.
- Decizia atacată a fost judecată în şedinţa publică, şi nu în camera de consiliu, contrar prevederilor art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, astfel că este sancţionată cu nulitatea absolută.
- nu erau îndeplinite condiţiile art. 153 din Legea nr. 31/1990, întrucât, conform evaluării A.G.E.A. din 25 iulie 2003, valoarea actualizată a patrimoniului era de cca. 9,5 miliarde (13,5 miliarde, din care s-au dedus datoriile), deci mai mare decât capitalul social de 5,8 miliarde, astfel că greşit s-a hotărât, la 1 septembrie 2003, reducerea capitalului social, prin diminuarea valorii nominale a acţiunilor.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, în raport de criticile recurentei, se reţin următoarele:
În adevăr, art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, prevede că cererea privind anularea hotărârilor adunării generale a acţionarilor se va judeca în camera de consiliu.
În speţă, Curtea de Apel Alba Iulia a judecat apelul la cererea reclamantei de anularea unei hotărâri A.G.E., în şedinţa publică, cu încălcarea prevederilor legale menţionate.
Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. prevede că este motiv de casare, când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor".
Conform dispoziţiei legale citate, legiuitorul a condiţionat nulitatea actului de existenţa unei vătămări, care nu ar putea fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate.
Or, recurenta reclamantă prezentă la dezbateri, în şedinţa din 19 ianuarie 2004, prin apărător, a susţinut întâmpinarea, în sensul respingerii apelului pârâtei, ca nefondat, astfel că nu se face dovada vătămării drepturilor sale. Ca urmare, nu se poate reţine că, prin faptul că instanţa a judecat cauza în şedinţă publică şi nu în regim de cameră de consiliu, s-a adus petentei o vătămare care să ducă la nulitatea hotărârii, astfel că acest motiv de casare nu poate fi primit ca întemeiat.
Privitor la criticile pe fondul cauzei, se reţine că susţinerea recurentei, în sensul neîndeplinirii condiţiilor art. 153 din Legea nr. 31/1990, în sensul că patrimoniul societăţii nu este de 314.708.000 lei, ci de 9,5 miliarde, conform reevaluării hotărâtă de A.G.A. la 25 iulie 2003, nu poate fi primită, neexistând dovezi în acest sens.
În adevăr, A.G.E.A. din SC C.D. a hotărât, conform procesului verbal nr. 13 din 25 iulie 2003, reevaluarea activelor societăţii, numai că această evaluare nu a fost finalizată, astfel că, în Bilanţul contabil de la 31 decembrie 2003 şi în contul de profit şi pierderi, valoarea activelor era de 1,2 miliarde, deci, inferioară capitalului social de 5,8 miliarde.
Rezultă că, în bilanţurile contabile din 2002 şi 2003, patrimoniul societăţii pârâte este mai mic decât jumătate din capitalul social, astfel că, faţă de prevederile art. 153 din Legea nr. 31/1990, hotărârea A.G.E.A. din 1 septembrie 2003, de reducere a capitalului social, prin micşorarea valorii nominale a acţiunii, de la 25.000 lei la 1.000 lei, a fost legală.
Ca urmare, hotărârea recurată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA Braşov, împotriva deciziei nr. 19/A din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4222/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4284/2004. Comercial → |
|---|
