ICCJ. Decizia nr. 4237/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4237/2004
Dosar nr. 5450/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 aprilie 2003, reclamanta SC C.P. SRL Suraia a chemat în judecată pe pârâtul P.D., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 26.528.400 lei, cu titlu de contravaloare mărfuri preluate în mod abuziv la 5 noiembrie 2001 şi suma de 12.500.000 lei, cu titlu de dobândă legală, la restituirea fondului de comerţ al reclamantei (mijloace fixe + obiect de inventar), plus cheltuieli de judecată.
Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1939 din 18 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârât la plata sumei de 1.489.000 lei, cu titlu de contravaloare marfă degradată şi suma de 427.576 lei, cu titlu de dobândă legală, plus suma de 1.689.457 lei, cheltuieli de judecată. Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere, privind restituirea mijloacelor fixe şi a obiectului de inventar.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a fost exclus din societatea reclamantă, prin sentinţa civilă nr. 298 din 15 martie 2002, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 647/R din 25 iunie 2002, reţinându-se că a produs un prejudiciu în noaptea de 5 noiembrie 2001, prin sustragerea de bunuri din magazin situat în garajul numitei P.G. (mama celor doi asociaţi), astfel că pârâtul răspunde pentru paguba stabilită, prin această hotărâre, cu putere de lucru judecat.
Reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale a sustragerii mărfurilor de către P.D.
Nici faptul că marfa de 17.360.400 lei s-a degradat nu este culpa pârâtului, întrucât s-a produs după excluderea acestuia din societate.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 35 A din 2 martie 2004, reţinând în considerente că instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că marfa în valoare de 17.360.400 lei, s-a degradat nu este culpa pârâtului, întrucât degradarea s-a produs după excluderea sa din societate.
Din anexa la raportul de expertiză contabilă, rezultă că administratorul societăţii P.S. a refuzat să ridice bunurile societăţii.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, reclamanta SC C.P. SRL Suraia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că situaţia de fapt reţinută de ambele instanţe nu corespunde probelor administrate în cauză, astfel, constatarea expertului M.N., că mărfurile şi mijloacele fixe în sumă de 17.360.400 lei s-au degradat în perioada 1 februarie 2002- 25 octombrie 2003, nu poate fi pusă la îndoială, atâta timp cât nu a fost contestată de intimatul pârât.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi acţiunii, aşa cum a fost formulată.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente:
La termenul din 2 noiembrie 2004, Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepţia de nelegalitate a apelului în cauza de faţă, în raport de prevederile art. 2821 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă a necompetenţei instanţei supreme de soluţionare a recursului pe fondul său.
Excepţiile invocate sunt întemeiate.
În speţă, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată sub incidenţa art. 7208 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din OUG nr. 58/2003, care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce priveşte sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanţă sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.: „Apelul".
Prin urmare, în cauza de faţă, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate şi să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea obiectului litigiului dedus judecăţii este de până în 200 milioane lei iar, potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanţă, în acest caz, nu este supusă apelului.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va casa Decizia instanţei de apel şi, făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza la Curtea de Apel Galaţi, pentru soluţionarea căii de atac, cu respectarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Suraia.
Casează Decizia nr. 35 A din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi şi trimite cauza la Curtea de Apel Galaţi, pentru soluţionarea căii de atac.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4246/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4222/2004. Comercial → |
|---|
