ICCJ. Decizia nr. 4250/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4250/2004
Dosar nr. 8386/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 350 din 23 februarie 2004, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.359.452.919 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere şi suma de 53.825.625 lei cheltuieli de judecată.
A fost respins capătul de cerere cu privire la preţ, iar reclamanta a fost obligată la plată către pârâtă a sumei de 23.991.704 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, până la data introducerii acţiunii, pârâta a recunoscut pretenţiile reclamantei, astfel că, potrivit art. 969, 361 şi 1073 C. civ., admite în parte acţiunea.
Apelul declarat de pârâta SC M.D.F. SA Iaşi, împotriva acestei hotărâri, a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 98 din 10 mai 2004, reţinând, în considerente, că apelanta, deşi legal citată, cu menţiunea de a achita 19.092.100 lei taxă judiciară de timbru + 25.000 lei timbru judiciar, nu s-a conformat acestei obligaţii legale, astfel că, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, s-a procedat la anularea apelului ca netimbrat.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, pârâta SC M.D.F. SA Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că nu a timbrat apelul la termenul din 10 mai 2004 datorită crizei financiare prin care trece societatea pârâtă, dar că, la data de 13 mai 2004, a achitat, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Locale Iaşi, taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
În consecinţă, fără a motiva în drept, solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate şi desfiinţarea sentinţei civile nr. 350 din 23 februarie 2004 a Tribunalului Vaslui.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinare actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanţa de apel în mod corect a dispus anularea apelului ca netimbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Susţinerile recurentei că, după pronunţarea deciziei din 10 mai 2004, a achitat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Locale Iaşi, la data de 13 mai 2004, taxa judiciară de timbru în valoare de 19.092.129 lei, la care a adăugat timbru judiciar în valoare de 10.000 lei, fiind nedovedite, nu pot conduce la admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.
Aşa fiind, recursul va fi respins ca nefondat, reţinându-se că instanţa de apel a făcut, în mod corect, aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG 32/1995, anulând apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.D.F. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 98 din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4254/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4246/2004. Comercial → |
|---|
