ICCJ. Decizia nr. 4580/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1373 din 14 mai 2003, Tribunalul Galați, secția comercială, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul L.G. privind obligarea pârâților SC A. SA Galați și A.P. Galați la plata sumelor de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale și 20.704.904 lei contravaloare prejudiciu și cheltuieli de judecată.
împotriva hotărârii primei instanțe, recurentul a declarat recurs.
La termenul de judecată din 30 octombrie 2003, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea pronunțată la aceeași dată în dosarul nr. 1356/2003, a constatat că recursul nu este timbrat, precum și împrejurarea că nici la judecarea în fond a cauzei reclamantul nu a achitat taxele datorate.
Drept urmare, prin încheierea menționată, instanța de recurs a dispus în sensul amânării judecării recursului și citarea recurentului - reclamant cu mențiunea achitării, până la termenul din 27 noiembrie 2003, a sumei de 342.000 lei cu titlu de taxă judiciară neachitată la judecarea în fond a cauzei, precum și 171.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar în recurs.
Contestația formulată de recurent împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, depusă la instanța de recurs, a fost respinsă ca nefondată, prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 17 noiembrie 2003 în dosarul nr. 1592/2003.
Pe de altă parte, prin sentința nr. 77 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat contestația la plata taxei de timbru formulată de același recurent, ca netimbrată.
împotriva încheierii menționate, recurentul a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 36/ A din 2 martie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Recurentul L.G. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, invocând cazurile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituția României "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
în raport de principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii procesuale.
în cauză, secția comercială a fost sesizată cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat, în fond și căi de atac, o contestație privind modul de stabilire a taxelor de timbru de către Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca instanță de recurs.
Or, în raport de starea de fapt expusă, secția comercială a înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 21 din Legea nr. 56/1993 republicată, cu modificările ulterioare, cu referire la art. 4 C. proc. civ., nu este instanța firească de recurs.
Ca atare, recursul cu care secția comercială a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost investită, urmează a fi privit ca fiind inadmisibil potrivit legii speciale.
De reținut că în același sens sunt și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, concluzia inadmisibilității recursului rezultă, potrivit dreptului comun, și din dispozițiile art. 299 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 282 din același cod, potrivit cărora sunt supuse recursului exclusiv hotărârile definitive, determinate ca atare prin art. 377 din codul menționat, iar încheierile pot fi atacate odată cu fondul.
Așadar, în raport de textele menționate, încheierea prin care instanța de recurs a dispus asupra contestației era supusă regulii generale privitoare la căile de atac, în condițiile stabilite de legea procesuală civilă pentru hotărârea ce va pronunța în cauză.
însă, decizia ce se va pronunța în cauză de către instanța de recurs este o hotărâre irevocabilă care, neîncadrându-se în categoria hotărârilor prevăzute de art. 299 C. proc. civ., nu este susceptibilă de reformare prin exercitarea unui nou recurs.
Prin urmare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată a fi neîndeplinite două dintre condițiile, ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri determinate de lege ca fiind susceptibilă de reformare pe calea recursului și soluționarea căii de atac de către instanță în limitele competenței legal atribuite acesteia.
Or, a recunoaște o cale de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul declarat de reclamantul L.G. ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4578/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4606/2004. Comercial → |
|---|
