ICCJ. Decizia nr. 4578/2004. Comercial

Debitoarea C.N.M.P.N.R. SA Baia Mare a solicitat în contradictoriu cu creditoarea SC E. Baia Mare și terții popriți SC R. SA Baia Mare, B.C.R. Maramureș și M. SA Baia Mare, validarea popririi înființate de executorul judecătoresc, asupra creanței pe care debitoarea o are de încasat de la terțul poprit SC R. Baia Mare.

Judecătoria Baia Mare prins sentința 347 din 21 ianuarie 2004 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a terților popriți M. SA și B.C.R., sucursala Maramureș și a respins cererea de validare a popririi asupra acestor terți.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de validare a popririi în contradictoriu cu creditoarea și terțul poprit SC R. SA.

S-a reținut că în ceea ce privește executarea silită, potrivit art. 372 C. proc. civ., aceasta se poate efectua în baza unei hotărâri judecătorești sau al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece facturile invocate de debitoare ca reprezentând temeiul creanțelor sale solicitate a fi recuperate prin poprire de la terțul SC R., deoarece nu îndeplinesc cerințele art. 379 C. proc. civ. și nu constituie titlu executoriu care să nască raporturi juridice între debitoare și terțul poprit.

Prin decizia 283 din 4 mai 2004, Curtea de Apel Cluj a respins apelul declarat de debitoare, pornindu-se de la scopul validării popririi și art. 452 și următoarele C. proc. civ. și art. 372 C. proc. civ.

S-a ajuns astfel la concluzia că în cadrul acestei modalități de executare, instanța de validare trebuie să verifice existența titlului executoriu și dacă terțul poprit este dator debitorului, cerințe care nu sunt îndeplinite în cauza de față, deoarece poprirea a avut la bază mai multe facturi fiscale din perioada 1998 - 2002, pe care debitoarea le-a considerat că îl obligă la plată pe terțul poprit și care nu se înscriu în dispozițiile art. 372 C. proc. civ., care definesc titlul executoriu.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea C.N.M.P.N.R. SA, care invocând motivele de nelegalitate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit s-au invocat dispozițiile art. 372 C. proc. civ., pentru respingerea validării popririi, deoarece executarea pe această cale s-a făcut în temeiul art. 452 și art. 460 C. proc. civ., iar art. 460 pct. 4 C. proc. civ., stabilește că hotărârea de validare constituie titlu executoriu.

Recursul este nefondat.

Sub un prim aspect, se constată că instanța nu a schimbat natura sau înțelesul actului juridic dedus judecății, acesta fiind analizat de instanță în cadrul executării silite prin poprire, ceea ce a constituit și temeiul juridic al cererii.

Atât dispozițiile art. 372 C. proc. civ., cât și ale art. 452 și art. 460 C. proc. civ., invocate de recurentă se află în cuprinsul Cărții V Capitolul 1 C. proc. civ., care tratează executarea silită, numai că secțiunea 1 din acest capitol (unde se include art. 372 C. proc. civ.) analizează scopul și obiectul executării silite, sub diferitele ei modalități, iar secțiunea V din capit.1 analizează tot executarea unui titlu, dar prin poprire.

Cu alte cuvinte, instanța a menținut cadrul și natura juridică a actului dedus judecății și nu sunt incidente art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

în cadrul celui de al doilea motiv de nelegalitate (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) se pretinde că greșit instanța a considerat că nu există titlu executoriu aplicând eronat art. 452 și art. 460 C. proc. civ., acest din urmă text statuând la pct. 4 că hotărârea de validare este titlu executoriu împotriva terțului poprit.

Recurenta se află în eroare invocând dispozițiile legale de mai sus în justificarea titlului executoriu față de terțul poprit, deoarece în fapt s-a ajuns la această contestație la executare, în urma începerii urmăririi prin poprire de către creditoarea recurentă, respectiv SC E. SA Baia Mare, pentru sumele stabilite prin sentința 931/2002, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în care sens a fost încuviințată executarea silită prin încheierea 2329/2003 a Judecătoriei Baia Mare, întocmindu-se și somația de plată pentru sumele din titlu.

Creditoarea recurentei, SC E. SA, a procedat la executarea silită prin poprire, asupra creanțelor recurentei pe care recurenta debitoare a susținut că le are de primit de la terțul poprit SC R. SA și care constau în facturi fiscale emise în perioada 1998-2002, care în opinia recurentei constituie titluri executorii.

în raport de motivele arătate în contestația la executare și de apărările terțului poprit, care s-a opus la validarea popririi, instanța a fost obligată să stabilească dacă ceea ce se invocă de recurentă constituie sau nu titluri executorii în înțelesul legii, pentru a putea fi executate.

Singurul text care definește titlul executoriu susceptibil de executare, este art. 372 C. proc. civ., astfel justificându-se de ce instanța a făcut trimitere la acesta, dispoziție legală care nu se regăsește în cauza de față, fiindcă recurenta debitoare nu opune terțului poprit o hotărâre judecătorească sau alt înscris care, potrivit legii, să constituie titlu executoriu.

Invocarea în recurs a art. 452,art. 460 și art. 460 pct. 4 C. proc. civ., nu schimbă cu nimic situația reținută de instanță, deoarece textele invocate se referă la procedura tehnic juridică a popririi și obligațiile terțului poprit și nu definește distinct de art. 372 C. proc. civ., un alt gen de titlu executoriu.

Ori, recurenta pretinde că temeiul creanțelor sale pe care le are față de terțul poprit și pentru care se cere validarea popririi sunt facturile fiscale care însă, nu îndeplinesc nici cerințele art. 379 C. proc. civ., pentru a se începe urmărirea asupra acestora.

Trimiterea din recurs la art. 460 pct. 4 C. proc. civ., nu are legătură cu motivul pentru care nu s-a admis cererea de validare în cadrul contestației la executare.

Pentru a se susține că hotărârea de validare constituie titlu executoriu și poate opera, trebuia în primul rând ca recurenta să dovedească că a obținut o hotărâre de validare (ceea ce nu este cazul) și că terțul poprit nu s-a conformat cerințelor art. 456 C. proc. civ.

în cauza de față cererea de validare a fost respinsă, tocmai pentru inexistența titlului executoriu, astfel că dispozițiile legale menționate de recurentă, nu rezolvă contestația la executare, motiv pentru care nu au fost incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a respins recursul.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4578/2004. Comercial