ICCJ. Decizia nr. 4486/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SIF T. SA a formulat în contradictoriu cu pârâta SC V.V.M. SA, acțiune în anularea hotărârii A.G.A. din 29 noiembrie 2002, prin care s-a aprobat înființarea unei filiale cu denumirea de SC F.M. SA, solicitând totodată suspendarea executării dispozițiilor hotărârii atacate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii reclamanta arată că A.G.A. de la societatea pârâtă din 29 noiembrie 2002 a hotărât înființarea unei filiale cu denumirea de SC F.M. SA, reprezentantul reclamantei, votând împotrivă. Criticile reclamantei cu privire la hotărârea a cărei anulare se cere s-au referit la convocarea acestei adunări, susținându-se că a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (8) din Legea 31/1990, în sensul că textul integral al propunerii de înființare a filialei nu a fost cuprins în convocator, nu a fost pusă din timp la dispoziția acționarilor documentația cu privire la necesitatea, oportunitatea și fezabilitatea constituirii filialei. De asemenea s-a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde mențiunile expres, prevăzute la lit. d) și h) ale art. 8 din Legea 31/1990, astfel că este lovită de nulitate absolută, aceiași sancțiune fiindu-i aplicabilă și prin raportare la dispozițiile art. 34 alin. (2) din Decretul nr. 31/1957.
Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 8679 din 26 noiembrie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că hotărârea A.G.A. a fost adoptată cu votul acționarilor, reprezentând 88,593 % din capitalul social, reclamanta votând împotrivă. întrucât constituirea filialei nu reprezintă o modificare a actului constitutiv al societății pârâte, convocarea A.G.A. cuprinde mențiunile prevăzute de art. 117 alin. (7) din Legea 31/1990, prin indicarea explicită a tuturor problemelor, care au făcut obiectul dezbaterilor adunării, nefiind necesară inserarea tuturor clauzelor din actul de constituire a filialei așa cum susține reclamanta.
Potrivit art. 42 din Legea 31/1990, acordându-se dreptul societății pârâte, în calitate de persoană juridică de a participa la constituirea altei societăți comerciale, instanța a înlăturat critica hotărârii A.G.A., privind lipsa documentației referitoare la oportunitatea și necesitatea înființării filialei.
Nulitatea hotărârii A.G.A. nu a fost reținută de instanța de judecată nici sub aspectul incidenței art. 8 din Legea 31/1990, întrucât actul constitutiv al societății nu îl constituie hotărârea atacată, Registrul Comerțului, prin încheierea nr. 4596 din 20 decembrie 2002 a dispus înmatricularea societății, constatând îndeplinite cerințele legale.
A fost înlăturată și susținerea reclamantei că hotărârea A.G.A. este nulă și în raport de prevederile art. 34 alin. (2) din Decretul nr. 31/1957, în sensul că reclamanta nu a dovedit că dreptul societății de a constitui filiala este contrar scopului ei.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Constanța a respins acțiunea ca nefondată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SIF T. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 70/ COM din 4 martie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
în motivarea acestei soluții s-a reținut că instanța de fond s-a pronunțat corect asupra cererii deduse judecății, constatându-se că motivele invocate de către reclamantă nu pot conduce la anularea hotărârii A.G.A., în temeiul reglementărilor legale invocate ca fiind încălcate de către pârâtă.
Cu petiția înregistrată la data de 14 aprilie 2004, reclamanta SIF T. SA a declarat recurs, împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, cu respectarea termenelor, prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.
Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în principal și de pct. 9 al aceluiași articol, în subsidiar.
Critica formulată în temeiul pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel, în sensul că au fost încălcate dispozițiile procedurale statuate, prin art. 131 alin. (6) din Legea 31/1990, și anume judecarea căii de atac s-a făcut în ședință publică și nu în camera de consiliu, astfel că hotărârea este nulă de drept.
Pentru acest motiv, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare în camera de consiliu.
Critica întemeiată pe prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., vizează următoarele aspecte:
- motivarea deciziei pronunțate în apel, preluată în fapt din sentința instanței de fond, precum că instanțele de judecată "nu pot examina oportunitatea și necesitatea înființării filialei și deci nu pot analiza legalitatea unei hotărâri A.G.A.", este în opinia recurentei nelegală, întrucât a fost ignorat contextul legal general, respectiv prevederile alin. (2) ale art. 131 din Legea 31/1990.
- concluzia instanțelor precum că înființarea unei filiale nu reprezintă o modificare a actului constitutiv de natură a atrage aplicabilitatea prevederilor art. 117 alin. (8) și art. 8 din Legea 31/1990, este greșită susține de asemenea reclamanta, având în vedere că în convocatorul adunării generale nu s-a trecut textul integral al modificării actului constitutiv, încălcându-se dreptul la informare al acționarilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, societatea pârâtă, cu vot majoritar ar putea hotărî contrar interesului său, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 99 și art. 100 din O.U.G. nr. 28/2002.
Pentru motivele evocate în subsidiar, recurenta a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, în sensul admiterii acțiunii privind anularea hotărârii A.G.A. din 29 noiembrie 2002.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la critica formulată în principal, vizând nelegalitatea hotărârii prin încălcarea prevederilor art. 131 alin. (6) din Legea 31/1990, Curtea reține că nu poate fi primită, câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut expres regula soluționării căilor de atac, în camera de consiliu, ori atunci când nu există o normă derogatorie expresă se aplică regula dreptului comun.
Mai mult, pentru a se susține nulitatea primei hotărâri în acest temei, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada prejudiciului suferit prin publicitatea hotărârii, ceea ce nu s-a întâmplat.
Referitor la criticile invocate în subsidiar, Curtea reține că în Convocatorul A.G.A., pentru data de 28 noiembrie 2002, respectiv 29 noiembrie 2002, având ca ordine de zi discutarea, analizarea și aprobarea înființării unei filiale a SC V.V.M. SA, materialele aferente ordinii de zi au putut fi consultate la sediul societății cu data de 22 noiembrie 2002.
Din examinarea copiei procesului verbal încheiat la data de 28 noiembrie 2002, această ordine de zi a fost aprobată cu votul tuturor acționarilor, inclusiv SIF T. SA. Reprezentantul acestui acționar a solicitat doar amânarea luării deciziei înființării filialei, motivat de împrejurarea că nu a fost pus la dispoziția acționarilor un material, din care să rezulte oportunitatea, necesitarea și fezabilitatea filialei, că nu este specificat exact aportul SC V.V.M. SA, precum și că se impune întocmirea unui material privitor la strategia societății pe termen scurt și mediu. Ori, în raport de aceste motive nu poate fi reținută încălcarea unor dispoziții, care să atragă nulitatea hotărârii, cât timp nu s-au făcut propuneri pentru modificarea actului constitutiv al societății pârâte.
Invocarea de către recurentă a încălcării art. 117 alin. (7), ca motiv de nulitate nu poate fi de asemenea reținută, având în vedere că prin hotărârea adoptată nu s-a diminuat capitalul social și implicit modificarea actului constitutiv al societății pârâte, cum bine a constatat instanța de apel.
Totodată este de menționat că atât timp cât participarea la constituirea unei societăți comerciale este presupus de lege, iar menționarea filialei nu este necesară a fi făcută în actul constitutiv, conform art. 7 și art. 8 din Legea 31/1990, nici critica referitoare la încălcarea art. 42 din Legea 31/1990, nu se susține.
Cât privește invocarea unor interese străine de societății pârâte, ce s-ar justifica prin nedepunerea documentației referitoare la oportunitatea, necesitatea și fezabilitatea filialei, instanța de control judiciar concret a respins și acest motiv de apel, în raport de împrejurarea că oportunitatea constituirii filialei este în atributul societății mamă, prin votul acționarilor, excluzând examinarea hotărârii A.G.A. de către instanța de judecată, din punct de vedere al legalității acesteia.
Prin urmare, față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SIF T. SA.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4535/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4480/2004. Comercial → |
|---|
