ICCJ. Decizia nr. 4604/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4604/2004
Dosar nr. 9508/2004
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2360, pronunţată, în şedinţa Camerei de Consiliu din 19 aprilie 2004, de Judecătoria Baia Mare, a fost admisă cererea formulată de creditoarea B.D., domiciliată în Oradea, judeţul Bihor, prin executorul judecătoresc M.M., împotriva debitorilor SC T.T. SRL, cu sediul în Baia Mare şi D.C.N. cu domiciliul în Baia Mare, judeţul Maramureş, în sensul că a încuviinţat executarea silită a sentinţei penale nr. 1941 din 9 octombrie 2003, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 3594/2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că titlul executoriu îl constituie sentinţa penală nr. 1941 din 9 octombrie 2003, pronunţată de Judecătoria Arad, în dosarul nr. 3594/2003, învestită cu formulă executorie, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 269, 373, 374 şi 376 C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 354 din 1 iunie 2004, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de debitoarea SC T.T. SRL, cu sediul în Baia Mare, împotriva încheierii civile nr. 2360 din 19 aprilie 2004, pronunţată de Judecătoria Baia Mare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că apelanta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, potrivit menţiunii din citaţia transmisă pentru termenul de judecată din 1 iunie 2004, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, fiind dată o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum şi OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar.
Împotriva deciziei civile nr. 354, pronunţată, în şedinţa Camerei de Consiliu din 1 iunie 2004, de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs debitoarea SC T.T. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că diferenţa de taxă judiciară de timbru, în cuantum de 3.800 lei, este infimă, iar instanţa de apel, în baza rolului activ şi aflării adevărului, ar fi trebuit să procedeze, chiar şi în aceste împrejurări, la soluţionarea cauzei, iar procedura de citare a fost viciată datorită lipsei ştampilei persoanei juridice de pe dovada de îndeplinire a citării, fiind invocate, ca temei de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
De necontestat că, pentru termenul de judecată din 1 iunie 2004, la instanţa de apel a fost realizată legala procedură de citare a debitoarei SC T.T. SRL, aşa cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, prin afişarea actului procedural pe uşa principală a locuinţei destinatarului, fiind făcută menţiunea că nu a fost găsită nici o persoană din cadrul serviciului de registratură sau funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei (dosar nr. 7533/2004 al Curţii de Apel Cluj). Au fost satisfăcute pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile art. 86 şi urm. C. proc. civ., în sensul că persoana juridică în speţă a fost citată la sediul principal, citaţia a cuprins toate elementele menţionate de art. 88 C. proc. civ., iar înmânarea citaţiei nu a fost posibilă, deoarece contestatoarea a lipsit, iar agentul procedural a afişat actul pe uşa principală a locuinţei destinatarului. Mai mult, potrivit reglementărilor cuprinse în cadrul dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ., comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor, care, potrivit legii, pot sta în judecată, atunci când se constată, la termen, lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
Bine motivat şi amplu argumentat, instanţa de apel a apreciat că cererea de apel a fost timbrată numai cu 34.000 lei taxă judiciară de timbru, lipsind diferenţa de 3.800 lei tot cu titlu de taxă judiciară de timbru, iar dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997, modificată, sunt imperative în materie, impunând soluţia corectă a anulării apelului ca insuficient timbrat.
Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept făcută de instanţa de apel, astfel încât urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de debitoarea SC T.T. SRL cu sediul în Baia Mare, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând, ca legală şi temeinică, Decizia civilă nr. 354 pronunţată în şedinţa Camerei de Consiliu din 1 iunie 2004 de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC T.T. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 354 din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4647/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4599/2004. Comercial → |
|---|
