ICCJ. Decizia nr. 4605/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 1173 din 1 aprilie 2004, a admis acțiunea în pretenții comerciale formulată de reclamanta SC C. SA Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtele societatea C.F.R. M. SA București, sucursala București și pârâta SC E. SA București.
A obligat cărăușul feroviar să plătească reclamantei 86.046.225 lei, contravaloarea cantității de 16.700 kg fier vechi constatate lipsă la destinație, contravaloarea taxei de transport aferentă și a dobânzii legale, pentru întârziere la plată a despăgubirilor de la data înregistrării reclamației administrative și până la data promovării prezentei acțiuni, 5.897.774 lei contravaloare taxă timbru, 30.000 lei timbru judiciar și în continuare dobânzi legale până la achitarea integrală a debitului.
A respins cererea față de pârâta SC E. SA București.
Pentru a pronunța astfel, în baza probelor administrative a reținut prima instanță că în urma contractului 1667/2003, intervenit între reclamantă și pârâta 2, răspunderea acesteia devine activă numai dacă vagoanele nu sunt cântărite în stațiile de expediție, ori acestea în cauză au fost cântărite în acest sens, așa cum rezultă din scrisorile de trăsură și procesele verbale anexate.
Prima instanță a considerat că SC E. SA București nu poate răspunde contractul, neavând nici o culpă în producerea prejudiciului.
Referitor la răspunderea căii ferate, acesta rezultă în opinia primei instanțe, din art. 91.9 și art. 91.2.2.1 din R.T., care statuează acceptarea mărfii de către cel îndreptățit, stinge orice drept la acțiune, izvorât din contractul de transport, dar și în caz de pierderea parțială sau avariere a mărfii prin excepție de la regula dreptului la acțiune nu se stinge dacă cel îndreptățit cere constatarea în termen de 5 zile de la acceptarea mărfii, acest lucru, cum a procedat și reclamanta în speță.
S-a considerat că cererea reclamatei a fost fundamentată în mod corect pe dispozițiile art. 82.1, 82.2, 82.3, 85.1.3, art. 91 și 93 din R.T. mărfuri pe calea ferată, dând eficiență acțiunii reclamantei.
S-a mai subliniat faptul că, cărăușul feroviar a preluat la transport cantitățile reale constatate pe cântarul C.F.R., marfa expediată de pârâta 2, iar pe tot parcursul până la stația de destinație, mărfurile s-au aflat în paza materială a transportului, iar reclamanta a solicitat cântărirea acesteia în termen de 5 zile, marfa rămânând în stație, până s-a efectuat cântărirea pe care cărăușul a confirmat-o prin semnătură.
împotriva acestei sentințe a declarat apel cărăușul feroviar C.F.R. M. SA sucursala București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că instanța de fond a greșit când a reținut pentru vagoane.., masa mărfii a fost stabilită de cărăuș în stația de expediție, mai ales că pe scrisoarea de trăsură, nu este aplicată ștampila de cântare C.F.R. a stației de expediție.
în atare situație, calea ferată este scutită de răspundere juridică, dacă lipsurile constatate se datorează operațiunilor de încărcare efectuate de expeditor sau de descărcare, efectuate de destinatar în temeiul art. 83.4 din R.T. C.F.R.
Mai mult decât atât, apelanta consideră că aceste transporturi au sosit în stația de destinație și au fost predate destinatarului în aceleași condiții, în care au fost preluate la transport cu marcaje intacte, fără urme de violare și încărcare la capacitatea maximă a vagonului, dovadă fiind că pentru aceste transporturi nu s-au întocmit procese verbale de constatare conform art. 75.1 din R.T. C.F.R., marfa fiind predată destinatarului, fără obiecțiuni.
Referitor la vagoane, apelanta precizează că acestea au fost încărcate de expeditor pe linia sa și au fost predate la transport, asigurate de expeditor, obligație ce îi revenea, potrivit art. 65 pct. 12 R.T. C.F.R.
Se mai consideră că în mod nejustificat prima instanță a acordat dobânda legală solicitată de reclamanta - intimată, deoarece în temeiul art. 85 pct. 7 din R.T. C.F.R. cel în drept, poate cere dobânzi la despăgubire, calculate la nivelul stabilit în tarif, ori, în speță tariful nu prevede dobânzi.
Se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și pe fond respingerea acțiunii față de apelantă cu cheltuieli de judecată, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia 459 din 15 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținându-se că hotărârea atacată este legală și temeinică, tribunalul aplicând corect regulamentul și răspunderea cărăușului, în sensul că răspunde de pierderile parțiale din vagoane, dacă la destinație se observă norme de violare sustragere.
în contra celei din urmă hotărâri pârâta C.F.R. M. sucursala București a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență reiterând aceleași motive ca și în recurs.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cele două vagoane au plecat din stația de expediție cântărire pe cântar C.F.R. (pentru care exista prezumția că acesta este autorizat metrologic, conform legislației în vigoare, și este în stare de funcționare, existând personal desemnat pentru efectuarea cântăririlor pct. 2.1 din Anexa I din Buletinul Comercial C.F.R. din 13 martie 2003). Faptul că s-a aplicat doar ștampila C.F.R. M. stația Timișoara nu are nici o relevanță în cauză, atâta timp cât C.F.R. a încasat taxa de cântar, pentru cele două vagoane în cauză.
Potrivit art. 82.1 din regulamentul din 28 august 1997: "Calea ferată care a primit la transport marfa cu scrisoarea de trăsură este răspunzătoare pentru executarea transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare", iar "în cazul în care s-a încasat tariful de cântărire de către calea ferată, aceasta răspunde de cantitatea înscrisă de în scrisoarea de trăsură, indiferent dacă a efectuat sau nu cântărirea" (art. 82.3 din același Regulament).
Susținerile apelantei, pârâte că pentru cele două vagoane "nu s-au întocmit procesele verbale de constatare, potrivit art. 75.1. din R.T." sunt neadevărate. în realitate, s-a întocmit procesul verbal nr. 229 din 03 aprilie 2003, semnat de reprezentanții C.F.R. și SC C. SA, prin care s-au consultat lipsurile cantitative de 1.800 kg fier vechi și 3.900 kg fier vechi.
Faptul că cele două vagoane "au sosit în stația de destinație Târgoviște, cu marcaje intacte, fără urme de violare și încărcare la capacitatea maximă a vagonului .." (după cum rezultă din răspunsul C.F.R. la reclamația administrativă nr. 0130/132 din 17 iulie 2003 a SC C. SA) nu atrage răspunderea societății noastre pentru următoarele considerente:
Prețul mărfii a fost stabilit franco - vagon stație C.F. de expediție. Vânzătorul (SC E. SA) este liberat de obligația sa de livrare din momentul predării mărfii către transportator. Transportul a fost angajat și achitat de către reclamanta SC C. SA. Astfel, furnizorul nu răspunde pentru lipsurile cantitative înregistrate în timpul transportului, până la stația de destinație.
Cu privire la vagoanele cu terminațiile:
- ..2839, lipsa cantitate fier vechi la stația de destinație: 1.700 kg fier vechi și marcaj întrerupt, cu urme de sustragere din conținut (proces verbal nr. 431/2003).
- ..6847, lipsa cantitate fier vechi la stația de destinație: 5.200 kg fier vechi și marcaj întrerupt, cu urme de sustragere din conținut (proces verbal nr. 431/2003).
- ..3106, lipsa cantitate fier vechi la stația de destinație: 3.000 kg fier vechi și marcaj întrerupt, cu urme de sustragere din conținut (proces verbal nr. 431/2003).
Toate cele patru vagoane au fost cântărite în stația de expediție și a fost aplicată și ștampila C.F.R., pentru cantitățile înscrise în scrisorile de trăsură. De asemenea, s-au plătit taxele de cântar pentru cantitățile livrate către SC C. SA, fiind aplicabile și în acest caz dispozițiile art. 82.1, art. 92.2 și art. 82.3 R.T. din 28 august 1997.
Nu sunt adevărate afirmațiile apelantei, pârâte că "vagoanele nu prezentau urme de sustragere, neexistând goluri în masa mărfii, acestea fiind încărcate până la rama superioară". Așa cum rezultă din cele două procese verbale mai sus amintite (nr. 431/2003 și nr. 439/2003), aflate la dosarul cauzei, cele patru vagoane au ajuns la destinație cu plasa asiguratorie ruptă, cu marcaj întrerupt și cu urme de sustragere din conținut. Indiferent de tipul de încărcare al vagonului, până la rama superioară este nerelevantă.
Nu trebuie ignorate nici dispozițiile art. 83.3 din același R.T. din 28 august 1997, care prevăd că: "în cazul în care, însă, coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare sau semnele de pe mărfurile transportate într-un mijloc de transport deschis, poartă de asemenea urme de violare, se presupune, până la proba contrară, că mărfurile au fost avariate din vina căii ferate". în cazul de față, C.F.R. nu a făcut proba contrară ca răspunderea pentru lipsa plasei asigurătorii și a cantității de fier vechi constatate la stația de destinație ar aparține altcuiva, deci nu a răsturnat prezumția de culpa. Vagoanele au fost sigilate și marcate de societatea noastră, tipul de marcaj fiind agreat de C.F.R.
De asemenea, apelanta contestă lipsa de fier vechi din cele patru vagoane, considerând că aceasta "nu este reală, în aceste condiții nemaiputând încăpea în vagon, fiind aplicabile prevederile art. 83.4.2. din R.T.".
Apelanta nu-și poate invoca propria culpă pentru obținerea unui drept. Și pentru cele 4 vagoane se aplica dispozițiile pct. 2.1 din Anexa I din Buletinul Comercial C.F.R. nr. 8 din 13 martie 2003, care prevăd reguli stricte de folosire a cântarelor și de determinare a masei prin cântărire. Drept urmare, a existat prezumția ca aceste cântare (cel din stația de destinație și cel din stația de expediție) erau în stare perfectă de funcționare, avizate metrologic și deservite de personalul autorizat. Această prezumție nu a fost răsturnată cu vreo probă a dosarului de către apelantă, iar susținerea apelantei că lipsa nu a fost reală, nu putea fi primită.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4608/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4996/2004. Comercial → |
|---|
