ICCJ. Decizia nr. 5053/2004. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 18 iunie 2003, reclamanta SC S. SA Sinaia a chemat în judecată MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D.G.F.P. Sinaia, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1.308.023.542 lei compusă din 1.035.864.170 lei reprezentând reducere de 50 % a impozitului pe profit aferent acțiunilor dobândite în cursul procesului de privatizare de la F.P.S. și 272.159.372 lei reprezentând dividende aferente acelorași acțiuni, cu penalități de întârziere de 0,3 % pe zi, conform contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 98/1995.
în susținerea cererii, reclamanta a arătat că, din eroare, pe perioada 1998 - 2002, a achitat în întregime impozitul pe profit aferent acțiunilor dobândite prin contractul menționat, deși potrivit art. 50 din Legea nr. 77/1994 beneficia de o reducere cu 50 % a acestuia pe toată durata achitării ratelor sau rambursării creditelor.
Prin sentința nr. 3348 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială, a respins acțiunea, reținând că actul normativ invocat de reclamantă a fost abrogat prin art. 44 din O.U.G. nr. 88/1997.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să restituie acesteia suma de 1.152.272.006 lei, reprezentând impozit necuvenit încasat, conform variantei din suplimentul raportului de expertiză M.R.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, conform probatoriului administrat în cauză, că reclamanta s-a privatizat prin metoda MEBO, la data de 31 martie 1995. în contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 98/1995 s-a precizat că acesta s-a încheiat conform Legii nr. 58/1991 și Legii nr. 77/1994.
După încheierea contractului menționat, procentul de 50 % reducere a impozitului pe profit, prevăzut în art. 50 din Legea nr. 77/1994, a fost diminuat la 30 % prin O.U.G. nr. 38/1997, respinsă prin Legea nr. 282/2001, iar prin art. 44 din O.U.G. nr. 88/1997 au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 58/1991 și Legii nr. 7/1994.
Instanța de control a apreciat că modificările legislative menționate sunt lipsite de relevanță în cauză, contractul de vânzare - cumpărare invocat de reclamantă fiind supus dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii acestuia, între altele cu privire la facilitatea prevăzută în art. 50 din Legea nr. 77/1994.
împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susținut că instanța de control judiciar a făcut o greșită aplicare a legii, apreciind că facilitățile fiscale sunt aplicabile și după abrogarea Legii nr. 77/1994, ceea ce ar însemna că acest act normativ ultraactivează.
în concluzie, pârâtul a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
Recursul este nefondat:
Nu se contestă în cauză încheierea contractului în condițiile, între altele, a Legii nr. 77/1994, în raport de care reclamanta este beneficiara facilităților fiscale prevăzute în art. 50 din acest act normativ.
Se susține în recurs că menținerea acestor facilități, ulterior modificării și apoi abrogării textului menționat, echivalează cu aplicarea ultraactivă a legii.
Or, raportul juridic contractul a fost încheiat în condiții determinate.
Modificarea ulterioară a acestuia, inclusiv a echilibrului contractual stabilit de părți, nu este posibilă decât prin încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituția României și art. 1 C. civ., în sensul aplicării retroactive a legii noi.
Ca atare, în mod corect a reținut instanța de apel că drepturile și obligațiile părților în contractul de vânzare - cumpărare acțiuni, cu referire la facilitatea fiscală în discuție, sunt cele corespunzătoare normei de drept material sub imperiul căreia, între altele, s-a încheiat contractul menționat.
Este de reținut că prin acordarea unor facilități s-a urmărit crearea posibilității pentru salariați de a cumpăra cu prioritate acțiunile deținute de F.P.S.F.P.P., iar contractul menționat a fost încheiat, între altele, tocmai în considerarea acestor facilități de către salariați.
Drept urmare, a face abstracție de principiul neretroactivității legii și a aplica retroactiv dispoziții legale mai defavorabile, ce privesc exclusiv privatizările ulterioare adoptării acestor acte normative, s-ar ajunge și în situația de a interveni asupra intenției legiuitorului de la 1991 și 1994, care vizau urgentarea privatizării și sprijinirea salariaților în dobândirea acțiunilor societății comerciale.
Așadar, instanța de control judiciar a apreciat legal cu privire la activitatea în timp a legii civile, așa încât decizia atacată nu este supus cazului de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de pârât în recurs.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5079/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5099/2004. Comercial → |
|---|
