ICCJ. Decizia nr. 4996/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 7 decembrie 2000, reclamantul K.B. a chemat în judecată pârâtul F.P.S., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de adjudecare a licitației având ca obiect vânzarea-cumpărarea pachetului de 70 % din acțiunile SC A. SA Negrești Oaș din 28 noiembrie 2000 și obligarea pârâtului să organizeze o nouă licitație având același obiect, în condițiile legii.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul a organizat licitația publică cu strigare la data de 28 noiembrie 2000, când s-a prezentat și a fost respins de pe lista candidaților, întrucât avea un cazier judiciar datat 28 noiembrie 2000, considerând că, în mod neîntemeiat, nu a fost acceptată oferta sa față de împrejurarea că actul depus conținea o evidentă eroare materială.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că, ultradatarea cazierului judiciar, în condițiile în care toate celelalte acte erau datate 24 noiembrie 2000 a putut crea comisiei de licitație convingerea că acest act nu este legal eliberat.
După un prim ciclu procesual, Tribunalul Satu Mare a pronunțat sentința civilă nr. 98/ LC din 22 ianuarie 2003 și a respins acțiunea reținând, în esență, că documentația depusă de reclamant a fost incompletă, fiind incidente dispozițiile pct. 3.40 din Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, prin decizia nr. 211/ C din 25 martie 2003, a admis recursul, a desființat hotărârea atacată și, pe fond, a admis acțiunea, a anulat procesul verbal de adjudecare a licitației având ca obiect vânzarea pachetului de acțiuni de 70 % din acțiunile SC A. SA Negrești Oaș din data de 28 noiembrie 2000 și a dispus obligarea pârâtei la organizarea unei alte licitații.
A reținut că, dosarul reclamantei era complet, data cuprinsă în cazierul judiciar fiind o simplă eroare materială asupra căreia comisia era în măsură să ceară relații și să efectueze verificări la poliție.
Procurorul general a formulat în termenul legal recurs în anulare, considerând că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Astfel, conform art. 3.32 lit. c) din H.G. nr. 450/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, "pentru participarea la negociere, potențialii cumpărători depun la sediul instituției publice implicate următoarele documente (..) pentru persoanele fizice române: copie de pe actul de identitate și certificatul de cazier judiciar".
Potrivit art. 3.39 "pentru participarea la licitații ofertanții depun la sediul instituției publice implicate, cel mai târziu cu o zi lucrătoare înainte de ziua fixată pentru începerea licitației, documentele prevăzute la art. 3.22 și dovada privind achitarea taxei de participare".
în speță, documentele au fost depuse la comisie pe data de 24 noiembrie 2000, cu precizarea că data cazierului judiciar era 28 noiembrie 2000, deci ulterioară datei depunerii acestor acte încât, aceasta dădea dreptul comisiei de a considera dosarul incomplet.
Pe de altă parte, comisia nu are obligația legală de a efectua alte verificări în legătură cu documentele depuse și chiar dacă deficiența aparține organului emitent nu era în sarcina comisiei să o înlăture.
Soluția de anulare a licitației este greșită și datorită faptului că reclamantul nici nu s-a prezentat la licitație ori, potrivit cu art. 3.46 din H.G. nr. 450/1999, licitația cu strigare presupune prezența ofertantului.
Instanța de recurs nu a avut în vedere nici împrejurarea că la 22 decembrie 2000 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare acțiuni între A.P.A.P.S. București (fost F.P.S. București) și A.S. A.M.P. Negrești Oaș (ofertantul adjudecatar) încât vânzătorul nu mai are calitatea de proprietar și nu mai putea fi deci obligată la organizarea unei noi licitații având ca obiect vânzarea aceluiași bun.
S-a solicitat și suspendarea hotărârii criticate.
Recursul este fondat.
Potrivit metodologiei de organizare a licitației cu strigare în vederea privatizării societăților comerciale în conformitate cu O.U.G. nr. 88/1997, se prevede obligativitatea pentru ofertanții persoane fizice de a depune actele prevăzute de art. 3.22 lit. c) din H.G. nr. 450/1999 în termenul prevăzut de art. 3.39 din același act normativ, sancțiunea fiind decăderea din dreptul de a participa la licitație.
Procedura licitației este reglementată de art. 3.46 din H.G. nr. 450/1999 din care reiese regula potrivit căreia vânzarea se va adjudeca la un preț în urcare sau în scădere, în funcție de raportul dintre cerere și ofertă, modalitate care presupune prezența ofertanților la licitație.
Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea logică a art. 3.47 din același act normativ, care are în vedere situația când nu se prezintă nici un ofertant.
în speță, instanța de recurs admițând recursul și anulând licitația a încălcat dispozițiile legale precizate, deoarece un document inform întocmit nu permitea luarea lui în considerare și deci trebuia apreciat ca inexistent, iar lipsa ofertantului de la licitație făcea oricum ca oferta acestuia să nu mai poată produce efecte juridice.
Cât privește obligarea pârâtei de a organiza o nouă licitație fără a se fi dispus asupra anulării contractului de vânzare cumpărare ca act subsecvent era imposibilă din punct de vedere juridic.
Așa fiind, soluția instanței de recurs este dată cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită pe fond încât, în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recursul în anulare a fost admis, iar decizia modificată, în sensul respingerii recursului declarat de către reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4605/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4426/2004. Comercial → |
|---|
