ICCJ. Decizia nr. 4540/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 5002/ C, pronunțată la data de 17 decembrie 2003, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.N. C.F.R. regionala Brașov, împotriva pârâtei, Trezoreria Brașov prin A.F.B., pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 839.381.574 lei, cu titlu de despăgubiri și suma de 27.832.632 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean Brașov, S.P.A.S. (fostul I.S.T.P.M.).
Secția comercială contencios administrativ a Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 135/ Ap, pronunțată la data de 25 mai 2004, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.
Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, întrucât indicarea greșită a datelor privind numărul de cont, a denumirii instituției beneficiare de către reclamantă, evidențiază culpa acesteia în efectuarea operațiunilor de plată și a instituției cu regim bancar, Trezoreria Statului, indiferent de obiectul plății înscris în ordinul de plată și că, chiar dovedită, o astfel de culpă, nu se putea concretiza decât în paguba izvorâtă din deficiența îndeplinirii mandatului, nicidecum în cea pretinsă de reclamantă prin raportare la nivelul majorărilor de întârziere calculate în temeiul altor raporturi juridice de un creditor al său, A.J.O.F.M., străine mandatului dat de aceasta pârâtei pentru efectuarea plății la bugetul de stat, iar principiul repetițiunii plății nedatorate ar fi putut fundamenta o condamnare a celui ce a primit plata, chematul în garanție, fostul I.S.T.P.H. în condițiile în care acesta ar fi figurat în calitate de pârât în cauză și nu drept garant judiciar al unui eventual mandatar căzut în pretenții.
împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata reclamantă, C.N. C.F.R. SA, invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel, ignorând dovezile existente la dosar, ce atestă indicarea corectă a beneficiarului și contului acestuia pe ordinul de plată nr. 2603/1999, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că susținerile recurentei nu corespund realității, întrucât nu este culpabilă de virarea sumei înscrisă pe ordinul de plată către beneficiarul și în contul indicat, greșit, de plătitor, respectiv de recurenta-reclamantă, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că instanța de apel a examinat și s-a pronunțat asupra înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, reținând greșita indicare pe ordinul de plată a beneficiarului și contului acestuia de către reclamantă ca agent economic plătitor și urmare a acestei analize a apreciat, cu justețe, că, în lipsa culpei pârâtei în realizarea operațiunii de plată în discuție, nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a acestei părți, față de cerințele art. 998 C. civ.
Așa fiind, constatând neîndeplinirea cerințelor art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., în cauză, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul formulat de intimata reclamantă, împotriva deciziei Curții de Apel Brașov nr. 135 din 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4539/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4544/2004. Comercial → |
|---|
