ICCJ. Decizia nr. 4936/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4936/2004
Dosar nr. 416/2002
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 3411 la data de 29 martie 2001, reclamantele SC N. SA, SC G.I. SA, S.B. SA, R. SA, S.C. SA Dej, D.P.A. SA şi A.S.C. Cluj – Napoca, au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC C.T. SA şi SC C.R.D. SRL Baia Mare, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună constatarea nulităţii absolute a efectului actului judiciar din 24 noiembrie 1998, contract de închiriere, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii reclamantele invocă faptul că în anul 1990 fostul T.A.G.C.M.C. s-a reorganizat în nouă societăţi comerciale în baza deciziilor nr. 554 şi 566/1990 ale Prefecturii Cluj.
Societăţile comerciale astfel înfiinţate au încheiat protocoale în anii 1991, 1993, 1995, prin care au hotărât ca întreg patrimoniul bazei de agrement C.C. şi cabanele G. şi S. să constituie proprietate indiviză, iar administrarea, exploatarea şi întreţinerea acestora să fie în sarcina A.S.C. Cluj – Napoca.
Reclamantele arată că între pârâtele SC C.T. SA Cluj Napoca şi SC C.R.D. SRL Baia Mare a fost încheiat contractul de închiriere având ca obiect baza de agrement C.C. Cluj – Napoca, în lipsa unei convenţii de ieşire din indiviziune, prerogativele dreptului de proprietate neputând fi exercitate numai de unul dintre coproprietari fără consimţământul celorlalţi.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1007 din 26 aprilie 2001, a admis acţiunea reclamantelor şi a constat nulitatea absolută a efectelor contractului de închiriere nr. 5454 din 24 noiembrie 1998 încheiat între pârâte şi a obligat pârâtele la 91.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă reţine că pârâta SC C.T. SA Cluj – Napoca, a refuzat să recunoască efectele juridice ale protocoalelor încheiate prin care societăţile comerciale şi-au stabilit actele de proprietate asupra bazei sportive şi implicit a celor două cabane, înscriind toate mijloacele fixe în capitalul său social.
De asemenea, prima instanţă reţine că pârâtele au încheiat contractul de închiriere fără acordul celorlalţi proprietari, nici unul dintre proprietari neputând exercita singular prerogativele conferite proprietarului, aşa cum sunt prevăzute de art. 480 C. civ.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel pârâtele SC C.T. SA Cluj Napoca şi SC C.R.D. SRL Baia Mare, invocând netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei prin aprecierea greşită a faptului că protocoalele încheiate între părţi având ca obiect divizarea patrimoniului au stabilit calitatea de proprietar al pârâţilor. Totodată, pârâta arată că este eronată constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere, în condiţiile în care acesta are caracterul unui act de administrare, care poate fi confirmat de ceilalţi coproprietari spre deosebire de nulitatea absolută a unui act juridic care nu poate fi acoperită în nici un mod.
Apelurile declarate împotriva sentinţei primei instanţe au fost respinse de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj, prin Decizia nr. 937 din 8 noiembrie 2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel reţine că dreptul de proprietate asupra bazei de agrement constructorului aparţine reclamantelor şi pârâtei SC C.T., aşa încât, în mod evident, pârâta nu era îndreptăţită să încheie nici un fel de act juridic referitor la activul sus-evocat, fără acordul tuturor coproprietarilor şi fără a încălca dispoziţiile art. 480 şi art. 948 C. civ.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta SC C.T. SA Cluj – Napoca, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocând faptul că este proprietara exclusivă a bazei sportive şi, pe cale de consecinţă, o poate închiria şi poate încasa singură chiria, în aplicaţiunea dispoziţiilor art. 480 C. civ.
Recursul pârâtei SC C.T. SA este întemeiat pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel, din actele dosarului se constată că prin Decizia nr. 7151 din 30 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie Decizia nr. 838/2000 a Curţii de Apel Cluj, a fost casată şi a fost respins apelul, menţinându-se sentinţa nr. 2000/1999 a Tribunalului Cluj, prin care acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Prin sentinţa nr. 200 din 7 februarie 2000, Tribunalul Cluj a respins acţiunea reclamanţilor având ca obiect constatarea faptului că pârâta SC C.T. SA, nu are drept de proprietate exclusivă asupra mijloacelor fixe constând în bunurile imobile:
- Baza de agrement C.C. Cluj Napoca şi Cabanele G. şi S. şi, pe cale de consecinţă, constatarea că aceste bunuri formează proprietatea pe cote – părţi a reclamantelor şi a pârâtei.
Instanţa de recurs constată că reclamantele nu au dovedit cotele lor părţi din dreptul de proprietate cu un act emis de organele abilitate, deci, cu atât mai mult nu se poate constata existenţa unui drept de proprietate pe baza unor protocoale care nu reprezintă o modalitate legală de a constitui sau transmite dreptul de proprietate.
În aceste condiţii nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 111 C. proc. civ., privind admisibilitatea acţiunii în constatare, deoarece o acţiune în realizarea dreptului este posibilă după obţinerea certificatului de atestare pe baza documentaţiei tehnice, neputându-se obţine titlul de proprietate (certificatul de atestare) pe baza unei hotărâri de constatare a dreptului de proprietate.
În consecinţă, instanţa de recurs pentru considerentele ce preced va admite recursul pârâtei, va modifica Decizia atacată în sensul admiterii apelului aceleiaşi pârâte şi va schimba sentinţa primei instanţe în sensul respingerii acţiunii menţinând restul dispoziţiilor, cu cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.T. SA Cluj – Napoca, împotriva deciziei nr. 937 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul pârâtei SC C.T. SA Cluj Napoca, împotriva sentinţei nr. 2007 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Cluj. Schimbă sentinţa în sensul că respinge acţiunea reclamantei. Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Obligă intimata – reclamantă SC N. SA Cluj Napoca către reclamanta pârâtă SC C.T. SA Cluj Napoca la 76.500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5016/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4581/2004. Comercial → |
|---|
