ICCJ. Decizia nr. 5194/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5194/2004
Dosar nr. 6123/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 8315/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul G.S.A., a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) Bucureşti pentru a fi obligată prin hotărâre judecătorească să pună în executare contractul de fidejusiune-cauţiune încheiat între F.N.I. şi C.E.C. şi să-i restituie suma de 157.045.960 lei cu cheltuielile de judecată aferente, precizând în petitul acţiunii că la suma rezultată solicită să fie adăugată rata inflaţiei de la data depunerii banilor la F.N.I. în proporţie de 100%.
Ulterior, acţiunea a fost precizată în sensul că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 157.045.960 lei daune calculate în raport de rata inflaţiei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 12652 din 15 octombrie 2003 a anulat ca insuficient timbrată acţiunea reclamantului, reţinând că acesta nu s-a conformat dispoziţiilor luate prin încheierea din 10 septembrie 2003 de a completa taxa judiciară de timbru cu 8.088.996 lei.
Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 32 din 12 februarie 2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 de către instanţa de fond atâta vreme cât reclamantul şi-a majorat câtimea obiectului acţiunii faţă de pretenţiile iniţiale dar nu a timbrat la valoare deşi a precizat şi cuantumul diferenţei pretenţiilor din acţiune.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 299, art. 304 pct. 9 şi art. 371 C. proc. civ., precum şi pe prevederile art. 2 pct. 3 din Legea nr. 146/1997, pe art. 5 pct. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 şi pe dispoziţiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, motivând că:
- nu era obligat să întregească taxa de timbru întrucât organul de executare avea posibilitatea să actualizeze reîntregirea taxei de timbru ;
- instanţa de fond nu l-a obligat să achite diferenţa respectivă de taxă de timbru la primul termen de judecată ci doar după 3 termene succesive şi de altfel nu se impune completarea acestei taxe de timbru cu 8.088.996 lei cum a stabilit instanţa ci numai cu 6.667.242 lei.
Recursul reclamantului este nefondat.
Din analiza actelor dosarului rezultă că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre corectă reţinând că prin formularea cererii din 29 august 2003 depusă la dosarul instanţei de fond reclamantul nu şi-a modificat cererea introductivă la instanţă ci doar a precizat-o sub aspectul cuantificării diferenţei calculată la rata inflaţiei, majorând astfel câtimea obiectului faţă de cererea sa iniţială. În această situaţie nu erau incidente prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, ce obligau instanţa să soluţioneze cererea reclamantului în limitele a ceea ce se timbrase iniţial.
De asemenea, nu sunt incidente nici articolele din legea procedurală invocate de reclamantă respectiv art. 299-304 pct. 9 şi art. 371 C. proc. civ., nefăcându-se de către reclamant nici o susţinere concretă care să probeze încălcarea acestora.
Prin hotărârea recurată, s-a apreciat corect că instanţa de fond a sancţionat neîndeplinirea obligaţiei de completare a taxei judiciare de timbru şi în baza prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a anulat ca insuficient timbrată acţiunea.
Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa unor motive de ordine publică, care să poată fi luate în considerare, din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.S.A., împotriva deciziei comerciale nr. 32 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 decembrie 20054
| ← ICCJ. Decizia nr. 5058/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4020/2004. Comercial → |
|---|
