ICCJ. Decizia nr. 5016/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5016/2004
Dosar nr. 3885/2003
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2476 din 12 august 2003, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Primăria O.C., pentru obligarea pârâtului H.P. la plata sumei de 2304 dolari S.U.A., în echivalent lei la data plăţii, reprezentând diferenţa de chirie precum şi la plata dobânzilor penalităţilor de întârziere în cuantum de 6.262.155 lei şi respectiv 1.565.455 lei, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că, acţiunea este neîntemeiată, din moment ce diferenţa de chirie solicitată a rezultat, în urma unui calcul întocmit unilateral de reclamantă, deşi prin Hotărârea nr. 39 din 30 mai 2002, s-a dispus ca la nivelul chiriilor să fie reglementate între părţile contractante prin încheierea unor acte adiţionale la contractele de închiriere existente.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de către reclamantul O.C. prin primar, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 53 din 4 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa de apel reţinând în fundamentarea acestei soluţii că, instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, în contextul în care la art. 16 din contract s-a prevăzut o clauză potrivit căreia chiria se indexează periodic de Consiliul local Comarnic, astfel că faţă de această clauză, stabilirea unei chirii în dolari pe metru pătrat, în temeiul H.C.L. nr. 39/2002, contravine acordului de reactualizare a chiriei în funcţie de rata inflaţiei, aşa cum părţile au convenit prin contract.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul O.C. prin primar, invocând ca motive de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că, la adoptarea hotărârii de reactualizare a chiriilor, Consiliul Local, care are competenţe generale, conform Legii nr. 215/2003 şi acţionează în interesul şi în numele cetăţenilor oraşului, a avut în vedere o uniformizare a chiriilor pentru imobilele situate în aceeaşi zonă şi cu aceeaşi destinaţie, şi ca urmare, hotărârea nr. 39 din 30 mai 2002, a Consiliului Local prin care s-a dispus reactualizarea chiriilor a fost însuşită de 15 chiriaşi din totalul de 31, aceasta în afara faptului că, hotărârea menţionată nu a fost atacată pentru nelegalitate de organele abilitate.
În consecinţă, reclamantul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul reclamantului este întemeiat pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 282 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării sentinţei, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind obligaţiile de plată a unei sume de până la 200.000.000 lei, inclusiv.
Întrucât în speţă obiectul litigiului este inferior sumei menţionate, cale de atac, ce putea fi exercitată împotriva sentinţei era recursul, iar competenţa de soluţionare aparţine instanţei imediat superioare (celei care a soluţionat pricina pe fond) respectiv Curţii de Apel Ploieşti.
În consecinţă se va admite excepţia greşitei calificări a căii de atac, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se va admite recursul reclamantului, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza la ca Ploieşti, pentru rejudecarea căii de atac, ca fiind recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta O.C. prin Primar împotriva deciziei nr. 53 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, casează Decizia recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru rejudecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5068/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4936/2004. Comercial → |
|---|
