ICCJ. Decizia nr. 4995/2004. Comercial
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4995/2004
Dosar nr. 1518/2003
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la C.C.I.A. a Judeţului Dâmboviţa sub nr. 7216 din 29 septembrie 2002, reclamanta SC A.C.S. SRL Pucioasa a solicitat obligarea pârâtei SC R.S. G.M.B.H. Germania la plata sumei de 34.786,22 Euro reprezentând penalităţi de 2 % pe zi de întârziere în livrarea a 28 maşini de cusut industriale de diverse tipuri şi o maşină de tăiat textile, precum şi a sumei de 19.756.000 lei cu titlu de taxă arbitrală.
Prin hotărârea nr. 5 din 3 decembrie 2002, pronunţată în dosarul 6/2002, Tribunalul Arbitral a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească reclamantei 34.786,22 Euro penalităţi de 2 % pe zi de întârziere în executarea livrării unor maşini de cusut industriale şi a unei maşini de tăiat textile calculate în conformitate cu dispoziţia art. 3 din contractul de vânzare cumpărare ST 51/2001; a mai obligat pe pârâtă şi la plata către reclamantă a sumei de 19.756.000 lei cheltuieli de arbitrare (taxă arbitrală).
În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Arbitral a reţinut, pe baza actelor depuse la dosar, că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate, iar pârâta nu a contestat calculul penalităţilor care rezultă din respectarea prevederilor contractului dintre părţi.
Împotriva hotărârii Tribunalului Arbitral pârâta a formulat acţiune în anulare, solicitând anularea hotărârii arbitrale şi, pe fond, respingerea acţiunii, în acest scop, susţinând în esenţă că:
- SC M.P. SRL Ulmi, reţinută de instanţa de arbitraj ca fiind reprezentanta pârâtei, nu a fost citată şi astfel nu s-a respectat egalitatea de tratament, dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii consacrate în dispoziţiile art. 358 C. proc. civ., astfel că hotărârea este nulă;
- nu au fost respectate prevederile art. 349 – art. 350 C. proc. civ., privind desemnarea arbitrilor, astfel că Tribunalul Arbitral nu a fost legal constituit, potrivit art. 3522 alin. (1) C. proc. civ.;
- contractul ST 51/2001 este nul absolut pentru că nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate, nu exprimă voinţa pârâtei care nu l-a semnat şi nici nu a dat împuternicire SC M.P. SRL să încheie contracte, aşa încât şi clauza arbitrală prevăzută în art. 9 din contract este nulă, nu conţine termen ferm de aplicabilitate şi este echivocă, iar litigiul nu putea fi soluţionat pe această cale.
Pe fondul cauzei, pârâta susţine că Tribunalul Arbitral a interpretat greşit clauzele contractului, astfel că nu datorează penalităţile de întârziere.
Prin Decizia nr. 1972 din 27 mai 2003, secţia comercială şi de contencios administrativ, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare formulată de pârâta SC R.S. G.M.B.H. Germania.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 364 C. proc. civ. Astfel, a reţinut instanţa de apel, reprezentantul în România al pârâtei este SC M.P. SRL Ulmi cu care s-a efectuat procedura de conciliere prealabilă, procedura de desemnare a arbitrilor, iar prin avocatul ales de ea însăşi să-i reprezinte interesele, pârâta a formulat întâmpinare şi a participat la dezbateri în faţa instanţei de arbitraj şi a pus concluzii, respectându-se deplin dispoziţiile art. 358 C. proc. civ., pretinse de pârâtă ca încălcate. Reţine instanţa de apel că, în mod corect, Tribunalul Arbitral a citat pe avocata împuternicită de pârâtă să o reprezinte în cauză şi nu pe SC M.P. SRL Ulmi care este reprezentanta pârâtei pentru activitatea ce o desfăşoară în România, calitate ce rezultă din contractul în litigiu.
Mai reţine instanţa de apel că prin intermediul avocatului ales, pârâta a comunicat instanţei de arbitraj numele arbitrului desemnat în cauză, arbitru care împreună cu arbitrul desemnat de reclamantă au desemnat pe supraarbitru, acceptând toţi însărcinarea, astfel că Tribunalul Arbitral a fost legal constituit, dovada în acest sens fiind şi faptul că pârâta nu a contestat niciodată compunerea instanţei în cursul dezbaterilor, critica dovedindu-se nefondată.
Mai reţine instanţa de apel că nici criticile cu privire la valabilitatea contractului ST 51/2001 nu sunt fondate, deoarece acesta a fost încheiat prin reprezentanta din România a pârâtei, respectiv prin SC M.P. SRL care l-a semnat şi ştampilat şi pe care l-a şi executat, fără a se fi invocat vreo modificare, astfel că şi clauza compromisorie formulată la art. 9 din contract este valabilă.
Constată instanţa de apel că Tribunalul Arbitral a interpretat corect clauzele contractului care în art. 3 stabileşte sancţiunea pe care vânzătorul o suportă în cazul nelivrării mărfii la termenul stabilit, iar culpa acestuia a fost dovedită şi că pârâta nu şi-a valorificat printr-o cerere reconvenţională pretenţiile la penalităţi care i-ar fi datorate de reclamanta cumpărătoare pentru întârziere în plata facturilor, pentru ca instanţa de arbitraj să le examineze.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâta a promovat recurs considerând-o nelegală şi netemeinică şi nemotivată în fapt şi în drept, invocând motivele prevăzute în art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În acest sens recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile legale prin introducerea în cauză ca intimată de către Curtea de Apel Ploieşti a C.C.I.A. Dâmboviţa care nu a fost parte în proces, că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că SC M. este reprezentanta recurentei, interpretând eronat convenţia din 8 mai 2001, încheiată de recurentă cu SC M. şi că, în consecinţă, contractul nu este valabil. Mai susţine recurenta că în mod greşit instanţa de apel a reţinut ca valabilă clauza arbitrală din art. 9 din contract, clauză apreciată de recurentă ca echivocă, fapt ignorat de instanţe care nu au examinat probele din dosar produse în acest sens.
Recurenta critică Decizia curţii de apel şi pentru respingerea celor cinci motive invocate pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale fără a le fi motivat legal. Consideră, de asemeni, că instanţa de apel a reţinut greşit ca fiind corectă interpretarea dată de Tribunalul Arbitral clauzei din art. 3 al contractului pe care s-a întemeiat calculul penalităţilor de întârziere, calcul pe care, de altfel, îl contestă apreciind că eventualele penalităţi ar fi urmat să curgă de la data plăţii înscrisă de bancă pe dispoziţia de plată valutară externă, plată a cărei efectuare nici nu s-a probat.
Tot nelegal reţine instanţa, în opinia recurentei, termenul de livrare ca fiind data punerii în funcţiune a utilajelor, ignorând şi că livrarea trebuia să se facă C.I.P. Pucioasa şi nepronunţându-se nici asupra dovezilor administrate în contracalculul penalităţilor care ar conduce la valoarea reală de 12.499,36 Euro.
Mai observă recurenta o mare contradicţie între considerentele hotărârii arbitrale şi cele reţinute de curtea de apel referitoare la formularea cererii reconvenţionale privind pretenţiile recurentelor pârâte.
În concluzie, recurenta cere admiterea recursului, casarea deciziei curţii de apel şi, în fond admiterea acţiunii în anulare, cu desfiinţarea Hotărârii nr. 5/2002 şi respingerea ca nefondată a cererii reclamantei.
Recursul pârâtei recurente nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că Decizia Curţii de Apel Ploieşti este legală şi temeinică.
În acest sens se reţine că, în temeiul acordului din data de 4 iunie 1998 reconfirmat la data de 8 mai 2001, recurenta a împuternicit ca reprezentant în România pe SC M.P. SRL pe care o abilitează să reprezinte firma recurentă pe piaţa românească, respectiv să sprijine vânzarea produselor recurentei şi, între altele să îndeplinească contractele încheiate şi să sprijine montajele cu tehnicienii firmei. În consecinţă se reţine ca valabil încheiat contractul nr. ST 51/2001 semnat de reprezentanta recurentei ca vânzător conform precizării din preambulul respectivului contract. De altfel validitatea contractului este confirmată de acte comerciale emanând de la recurentă, respectiv de factura proforma nr. 134/2001 prin care cere plata avansului, ca şi facturile 8320 – 2 din 12 decembrie 2001 şi 8320 – 2 din 17 ianuarie 2002 şi 8320 – 8 din 25 februarie 2002 emise sub semnătura recurentei în baza contractului în litigiu.
Conform contractului valabil încheiat între părţi la art. 9 se prevede că „toate neînţelegerile care nu rezultă din prezentul contract care nu se pot rezolva pe cale amiabilă se vor supune arbitrajului unei comisii de pe lângă Camera de Comerţ din Germania în cazul vânzătorului sau din România în cazul cumpărătorului".
Rezultă din această clauză că voinţa părţilor este de a recurge la un arbitraj instituţionalizat, dacă litigiul nu se poate rezolva pe cale amiabilă.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta intimată a invitat la conciliere pe recurenta pârâtă prin reprezentant prin notificarea din 14 februarie 2002 şi aceasta recunoaşte prin faxul din 16 februarie 2002, întârzierea în livrarea utilajelor, justificând-o ca datorată unor cauze obiective, fără a accepta însă o decalare corespunzătoare a termenelor de plată faţă de cele convenite iniţial. În consecinţă, în temeiul clauzei arbitrale valabile, reclamanta intimată s-a adresat unei instanţe de arbitraj instituţionalizate din ţara sa, respectiv Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Dâmboviţa.
Constituirea completului de arbitrare s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 349, art. 350, art. 3531 şi art. 3692 C. proc. civ. şi ale R.O.F. al Tribunalului Arbitral de pe lângă C.C.I.A. a Judeţului Dâmboviţa, arbitrii desemnaţi de părţile litigante, inclusiv de către recurenta pârâtă, alegând un supraarbitru şi toţi trei acceptând misiunea. Mai mult, se constată că recurenta pârâtă şi reprezentanta sa au numit prin adrese separateacelaşi arbitru.
Tribunalul arbitral corect constituit şi-a verificat competenţa, de altfel necontestată de pârâtă, şi întreaga procedură arbitrală a asigurat părţilor egalitate de tratament, respectarea dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii, părţile fiind legal citate, comunicându-li-se actele dosarului şi fiind prezente la dezbateri prin reprezentanţi legal împuterniciţi. Recurenta pârâtă a fost prezentă prin avocatul desemnat de ea sau prin reprezentant al societăţii reprezentante cum s-a reţinut în încheierea din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Arbitral.
Abilitată cu soluţionarea tuturor neînţelegerilor care ar rezulta din contractul în cauză, instanţa arbitrală a fost împuternicită implicit şi cu interpretarea şi lămurirea sensului clauzelor contractuale contestate. În acest sens, instanţa a reţinut corect că referirea în art. 1, obiect şi preţ, la clauza „costuri C.I.P. Pucioasa", avea ca înţeles determinarea preţului cu reţinerea conţinutului clauzei Incoterms care se referă la suportarea cheltuielilor de transport şi asigurare, în speţă de către vânzător, şi nu cum greşit arată recurenta, la predarea mărfii de către vânzător. De asemeni, instanţa arbitrală a dat o interpretare corectă prevederilor din art. 2 şi art. 3 din contract relative la dobânda penalizatoare de 2 % pe zi, ca referindu-se la penalităţi de întârziere de 2 % pe zi. Cât priveşte termenul de livrare, instanţa de arbitraj a reţinut corect că acesta este împlinit la montarea utilajului, dat fiind că în art. 7 din contract se precizează că „desfacerea coletelor livrate de vânzător se va face exclusiv de personalul acestuia" sub sancţiunea antrenării răspunderii cumpărătorului pentru lipsurile constatate, dacă acesta desface coletele. De asemeni, a reţinut corect instanţa de arbitraj, interpretând dispoziţiile art. 2 şi 3 din contract, că livrarea trebuia făcută în termen de maxim 3 săptămâni de la data plăţii avansului, data luată în calcul fiind data menţionată în dispoziţia de plată valutară externă aşa cum rezultă din prevederea art. 3 din contract conform căreia „cumpărătorul va transmite prin fax vânzătorului copia ordinului de plată virat de banca sa în termen de 24 de ore de la efectuarea plăţii".
Se constată, de asemeni, că pârâta recurentă nu a promovat cerere reconvenţională, limitându-se la a formula doar apărări prin întâmpinare şi precizări la întâmpinare prin care a arătat că şi reclamanta i-a produs prejudicii prin efectuarea plăţii cu întârziere şi, în aceste condiţii, instanţa de arbitraj nu a fost investită cu examinarea acestora, situaţie reţinută corect şi în considerentele deciziei recurate a Curţii de Apel Ploieşti.
Nu se poate primi nici critica referitoare la introducerea în cauză ca intimată de către Curtea de Apel Ploieşti a C.C.I.A. a Judeţului Dâmboviţa, aceasta neprejudiciind-o pe recurentă sau pe intimata reclamantă, aşa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta intimată a fost citată la termenele de judecată, solicitând chiar amânarea unui astfel de termen pentru lipsă de apărare, astfel încât se constată că dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt incidente.
Faţă de cele de mai sus, se reţine că recursul recurentei pârâte nu este fondat, nici unul din motivele invocate nefiind dovedit, instanţa de apel neîncălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motivând Decizia dată, motivele nefiind contradictorii sau străine naturii pricinii, interpretând corect actul juridic dedus judecăţii şi neschimbând natura ori înţelesul acestuia, hotărârea dată fiind pronunţată cu respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în vigoare, Curtea de Apel Ploieşti pronunţându-se asupra tuturor mijloacelor de apărare şi a dovezilor administrate în cauză.
Cu această suplinire şi precizare de motivare se reţine că Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală şi, pe cale de consecinţă, recursul îndreptat împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.S. G.M.B.H. Germania împotriva deciziei nr. 1972 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4830/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4983/2004. Comercial → |
|---|
